3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Iudita f. eroină izraelită, scăpă patria ei Betulia, tăind capul lui Holofern care o înconjurase (sec. VI a. Cr.).

idiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 394 / V: (reg) ied~, iederiță, iti~[1], iud~ / Pl: ~țe / E: nct] (În descântece) Șerpoaică.

  1. Varianta itiță nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

A IUDÍ ~ésc tranz. reg. (persoane) A instiga la fapte reprobabile.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ídiță, ídițe, s.f. (reg.) șerpoaică.

iéderiță, iéderițe, s.f. (reg., înv.) șerpoaică, iúdiță (iediță).

iúdiță (iédiță), s.f. (reg., înv.) șerpoaică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iudita, (în Vechiul Testament) eroină evreică, salvatoare a orașului Betulia din Palestina, asediată de generalul Olofern al regelui Nabucodonosor. Seducându-l prin frumusețea sa pe generalul Olofern, la ospățul care a urmat Iudita i-a tăiat capul, ceea ce a determinat pe asirieni să părăsească asediul. ♦ Cartea Iuditei v. carte.

IUDITA (în „Vechiul Testament”), eroină evreică, personajul principal al cărții cu același nume, salvatoarea orașului Bethulia (Palestina), asediat de asirieni. Seducându-l prin frumusețea ei pe generalul Olofern, conducătorul armatei de ocupație, I. reușește printr-o stratagemă, să-l decapiteze, fapt ce determină retragerea armatei asiriene.

IUDITA bibl. ebr. Judith „femee din (orașul) Jehud”. 1. Iuditha (P11). 2. Iudifta și Iudita (Paș). 3. IdiTa (Ins 282; Tis; Ard II 175; AO XXII 156); IdiTa sora Calpei (AO XVIII 454).

Intrare: Iudita
Iudita
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Iudita
plural
genitiv-dativ singular
  • Iuditei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: idiță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiță
  • idița
plural
  • idițe
  • idițele
genitiv-dativ singular
  • idițe
  • idiței
plural
  • idițe
  • idițelor
vocativ singular
plural
iederiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iederiță
  • iederița
plural
  • iederițe
  • iederițele
genitiv-dativ singular
  • iederițe
  • iederiței
plural
  • iederițe
  • iederițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iudiță
  • iudița
plural
genitiv-dativ singular
  • iudițe
  • iudiței
plural
vocativ singular
plural
iediță2 (acc. ié-) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iediță
  • iedița
plural
  • iedițe
  • iedițele
genitiv-dativ singular
  • iedițe
  • iediței
plural
  • iedițe
  • iedițelor
vocativ singular
plural
Intrare: iudit
iudit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iudit
  • iuditul
  • iuditu‑
  • iudi
  • iudita
plural
  • iudiți
  • iudiții
  • iudite
  • iuditele
genitiv-dativ singular
  • iudit
  • iuditului
  • iudite
  • iuditei
plural
  • iudiți
  • iudiților
  • iudite
  • iuditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)