iub sn [At: (a. 1784) ap. GCR. II, 137/21 / Pl: ~uri / E: iubi] (Înv) Iubire (3).

ĭub n. fără pl. Olt. P. P. Ĭubire, dragoste.

IUB s. v. amor, dragoste, iubire, iubit.

iub s. v. AMOR. DRAGOSTE. IUBIRE. IUBIT.

iub, s.n. (înv.) Dragoste, iubire.

IUBU – IUBA și LIUBAN, < Sl. люьнтн „a iubi”, cf. și nume slave: Люьoмнp, Люьa etc. I. 1. Iubu b. (16 B I 102); -l, ard., 1722. (Paș). 2. Prin fonetism sintactic Ubul ard. (14 C I 207). 3. Iuba b. (Ard II 176; Cat F 16 B II 306). 4. Cu term. -an (participiu slav – sau sufix): Iuban (Giur 271; C Ștef; 13 – 15 B 211; 16 B I 65); -a s. (C Ștef); Iubănești s. (Dm; Sd XXI). 5. + -in: Iubin, vecin (17 B IV 353). 6. + -enca: Iubenca (16 B II 188). 7. + -ca: Iubea s. (16 B III 149). 8. + -ița și fără i: Ubița (Moț). 9. Transcrieri greșite cu -io în loc de -iu din cirilică: Ioba, 1758 și Ioban, ard. (Paș) pt. Iuba și Iuban. 10. Iuban se reduce de către dieci, uneori, la Banu (C 10 Ștef 49) sau la Ieban (cf. Arhiva, Iași 1934-1940, Bogaci) și Iban, din care provin: Ibana s. (C Ștef). Ibănul t. (17 B IV 83), Ibăneasa s., Ibăn/ești (patru sate); -escu, Ion (Tut); -escul (Bîr III). 11. + -aș, -an: Ibășan (Ard). 12. Din vb. romîn a iubi: Iubitul, St. (16 B IV 10); și, cu pretenție literară: Liubitul Șerban, 1418 (13 – 15 B 71; Ț-Rom 116; Giur 245; Flor 41). II. Forme primite direct de la slavi și acomodate: 1. Liubana, pîrîu în Tutova, zis și Iubana, azi Ibana (G 10 Ștef 54). 2. Liubăneasa (Ștef) și Iubăneasa. 3. Liuban mold. (Dm; C Ștef; C Bog); -a (Glos). 4. + -cea: Libancea, G. (AO XVI 359). 5. + -aș: Lubaș, boier (13 – 15 B 54, 55; Div 54; Iorga III 268); cf. Lubaj b. (Flor 18). Numele acestea se pot explica și prin pretenția literară a diecilor, restaurînd pe l inițial la formele cu i, u inițial. 6. Cf. Viba b., ard. (11-13 C 1 107) care s-ar explica prin fon. ungar, ca în Vonu pt. Onu etc.