4 intrări

school Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT1 s. n. Iubire. – V. iubi.

IUBÍT1 s. n. Iubire. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

iubit2, ~ă [At: COD. VOR. 10/10 / Pl: ~iți, ~e / E: iubi] 1 a (D. ființe, lucruri) Pe care cineva îl îndrăgește foarte mult Si: drag. 2 a (D. ființe, lucruri) Care este simpatizat și admirat foarte mult. 3 a (Înv) Ales. 4 a (Înv) Preferat. 5 a (D. oameni) Pentru care cineva are sentimente erotice. 6 smf Persoană pentru care o alta are sentimente de iubire (9). 7 smf Amant.

iubit1 sni [At: (a. 1682) ap. GCR I, 254/23 / V: (pop) sf / E: iubi] 1-4 Iubire (1-4). 5 (Înv) Poftă. 6 (Înv) Dorință. 7-11 Iubire (7-11). 12 (Pop; îe) A-i face cuiva de ~ A face cuiva farmece de dragoste.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Pe care cineva îl iubește, pentru care cineva are dragoste, îndrăgit de cineva. Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. 2. (Despre ființe, mai ales despre oameni) La care cineva ține mult (simpatizîndu-l, voindu-i binele), pentru care cineva are o afecțiune deosebită; drag. Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Poetic) Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.

IUBÍT3, -Ă, iubiți, -te, s. m. și f. Persoană iubită, cu care o persoană de alt sex e în relații de dragoste. De-acum iubitul tău să fiu, Iar tu, iubita mea. COȘBUC, P. I 281. Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. Chiar astăzi mă mărit Cu al meu iubit. ALECSANDRI, T. I 224.

IUBÍT1 s. n. Faptul de a iubi; iubire. Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. Lasă, mîndră, iubitul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.

IUBÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de sex opus. /v. a iubi

ĭubít, -ă adj. Persoană pe care o ĭubeștĭ: Julieta era ĭubita luĭ Romeo. Amant, drăguț (cu înțeles maĭ curat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iubít1 adj. m., s. m., pl. iubíți; adj. f., s. f. iubítă, pl. iubíte

iubít adj. m., s. m., pl. iubíți; f. sg. iubítă, pl. iubíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUBÍT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

IUBIT s., adj. 1. s. drag, scump. (~ meu!) 2. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag, scump, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 4. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 5. s. amant, concubin, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenușie este, iubite amice, orice teorie – Goethe, „Faust”, I: „Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenușie este, iubite amice, orice teorie / Și verde pomul vieții aurit”).

arată toate definițiile

Intrare: Iubitul
Iubitul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Iubitul
Intrare: iubit (adj.)
iubit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
  • iubi
  • iubita
plural
  • iubiți
  • iubiții
  • iubite
  • iubitele
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
  • iubite
  • iubitei
plural
  • iubiți
  • iubiților
  • iubite
  • iubitelor
vocativ singular
plural
Intrare: iubit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
  • iubiți
  • iubiții
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
  • iubiți
  • iubiților
vocativ singular
  • iubitule
  • iubite
plural
  • iubiților
Intrare: iubit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iubit (adj.)

  • 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește.
    surse: DEX '12 DEX '09 DLRLC sinonime: drag (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301.
      surse: DLRLC
    • Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • poetic Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX

iubit, -ă (persoană) iubită

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX

iubit (s.n.)

  • 1. Faptul de a iubi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iubire attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • Lasă, mîndră, iubitul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '98 DEX '09