O definiție pentru Iscru


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISCRU, (Ard; Giur 317); – boier, munt. (Sd IV); -l, olt. (17 B I 268, 326, II 73; P Gov f° 13 și 17 vo) < blg. Иcкpo < sl. иcкpa iskra „scîntee”; Iscroni s., ard. cf. E. Petrovici (DR V, VIII).

Intrare: Iscru
Iscru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Iscru