IRACLIE gr. ’Hραϰλήïος < ’Hρα, ϰλέος „gloria zeiței Hera”. 1. Iracle. 2. Racleș mold. (Sd V 55), cf. ngr. ’Hραϰλῆς (But); Raelis, act.; cu fon. magh. Racliș, G. (BAP II 169). 3. Heraclu, Vasilie Despot (LU); dar: Răcluța s. < raclă „tarla”, cu metateză Lacrița > Lacrițeanu. 4. Rali fam., ipoc. ngr. (Pάλλη) < Eraclios; v. Partea II-a.