INSECTICID, -Ă, insecticizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care ucide insectele. 2. S. n. Substanță chimică, naturală sau sintetică, folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau parazite. ◊ Insecticid remanent = substanță toxică persistentă un timp oarecare după aplicare, acționând în continuare asupra insectelor. – Din fr. insecticide.

insecticid, ~ă [At: DA / Pl: ~e / E: fr insecticide] 1-2 sn, a (Substanță chimică, sintetică sau naturală) care ucide insectele dăunătoare. 3 sn (Îs) ~ remanent Substanță toxică persistentă un timp oarecare după aplicare, acționând în continuare asupra insectelor.

INSECTICID, -Ă, insecticide, adj., s. n. 1. Adj. Care ucide insectele dăunătoare sau parazite. 2. S. n. Substanță chimică, naturală sau sintetică, folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau parazite. ◊ Insecticid remanent = substanță toxică care persistă un timp oarecare după aplicare, acționând în continuare asupra insectelor. – Din fr. insecticide.

INSECTICID, -Ă, insecticizi, -de, adj. Care ucide insectele. Praf insecticid. Soluție insecticidă. ♦ (Substantivat, n.) Substanță care ucide insectele. Ministerul Industriei Chimice va livra în termenele stabilite de beneficiar fungicidele și insecticidele necesare. HOT. ÎNG. CULT. 27.

INSECTICID, -Ă adj., s.n. (Substanță) care ucide insectele. [< fr. insecticide, cf. lat. insectum – insectă, caedere – a omorî].

INSECTICID, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge insectele dăunătoare. (< fr. insecticide)

INSECTICID ~dă (~zi, ~de) și substantival Care ucide insectele (parazite și dăunătoare). /<fr. insecticide

insecticid a. care omoară insecte: praf insecticid.

*insecticíd, -ă adj. (d. insect și -cid din pari-cid). Care ucide insectele: praf insecticid. S. n., pl. e. Substanță care ucide insectele.

insecticid-spray s. n. Insecticid sub formă de spray ◊ „Insecticide-spray” R.l. 20 XI 73 p. 3 [pron. insecticid-sprei] (din insecticid + spray)

insecticid² s. n., pl. insecticide

insecticid¹ adj. m., pl. insecticizi; f. insecticidă, pl. insecticide

insecticid¹ adj. m., pl. insecticizi; f. insecticidă; pl. f. insecticide

insecticid² s. n., pl. insecticide

insecticid s. n., pl. insecticide

insecticid adj. m., pl. insecticizi; f. sg. insecticidă, pl. insecticide

INSECTI- „insectă”. ◊ L. insectum „insectă” > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purtător de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insectă; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu dinții ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele.

insecticíd, insecticide s. n. băutură spirtoasă.