ino- [At: DN⁴ / E: eg ino-, cf gr ις, ινος] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) fibră.

INO- elem. „fibră”. (< engl. ino-, cf. gr. is, inos)

INO- „febră, tendon, fibros, muscular”. ◊ gr. is, inos „fibră” > fr. ino-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ino-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă a țesutului conjunctiv; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe acoperite cu păr; ~cit (v. -cit), s. n., celulă prozenchimatică a țesutului fibros; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze fibroase; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce fibre musculare; ~glie (v. -glie), s. f., nevroglie fibroasă; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune fibroasă; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de coagulare al fibrinei; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., indurație sau sclerozare care apare ca urmare a dezvoltării excesive a țesutului fibros; ~trop (v. -trop), adj., relativ la contractilitatea fibrei musculare.

Ino, fiica lui Cadmus și a Harmoniei și soția lui Athamas, regele cetății Thebae (v. și Athamas). După moartea surorii sale Semele, Ino și-a îndemnat soțul să-l primească în casa sa pe micul Dionysus și să-l crească alături de copiii lui. Pentru acest fapt, atît Ino cît și Athamas au fost pedepsiți de Hera, care le-a luat mințile. În nebunia lor, ei și-au ucis proprii copii, pe Learchus și pe Melicertes. Dîndu-și apoi seama de fapta săvîrșită, de durere Ino s-a aruncat în mare împreună cu cadavrul lui Melicertes și a fost transformată într-o divinitate marină, numită Leucothea.

(Mater) Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soția lui Athamas, după ce a murit și a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.