2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inhibitor, ~oare [At: RALEA, E. O. 98 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr inhibiteur] 1-2 a Care inhibă (1-2) Si: inhibitiv (1-2). 3-4 sm (Chm) Substanță chimică adăugată în proporții mici pentru a (încetini sau) împiedica anumite reacții chimice. 5-6 (Med) sm (Preparat sau) tratament care împiedică dezvoltarea unui agent patogen, frânează desfășurarea unui proces fiziologic etc.

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur.

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur.

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj. Care inhibă. În doză terapeutică, ele [medicamentele care conțin digitală] favorizează pe toate țesuturile mai mult factorii excitatori decît factorii inhibitori. DANIELOPOLU, F. N. II 94. ◊ Nerv inhibitor = nerv care frînează acțiunea altui nerv.

INHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur].

INHIBITÓR, -OÁRE I. adj. care inhibă; inhibant, inhibitiv. II. s. m. substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, chimic etc. (< fr. inhibiteur)

INHIBITÓR2 ~i m. Substanță care încetinește sau împiedică producerea unei reacții chimice. /<fr. inhibiteur

INHIBITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a împiedica dezvoltarea unui agent patogen sau a unui proces fiziologic. /<fr. inhibiteur

inhibitoriu, ~ie adj vz inhibitor

INHIBITÓRIU, -IE adj. Care produce o inhibiție. [Cf. fr. inhibitoire].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inhibitór1 adj. m., pl. inhibitóri; f. sg. și pl. inhibitoáre

inhibitór2 s. m., pl. inhibitóri

inhibitór adj. m., s. m., pl. inhibitóri; f. sg. și pl. inhibitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INHIBITÓR adj., s. 1. adj. inhibant, inhibitiv. (Reacție ~oare.) 2. s. (CHIM.) catalizator negativ. 3. s. inhibitor de oxidare v. antioxidant.

INHIBITOR adj. inhibitiv. (Reacție ~.)

Intrare: inhibitor (adj.)
inhibitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibitor
  • inhibitorul
  • inhibitoru‑
  • inhibitoare
  • inhibitoarea
plural
  • inhibitori
  • inhibitorii
  • inhibitoare
  • inhibitoarele
genitiv-dativ singular
  • inhibitor
  • inhibitorului
  • inhibitoare
  • inhibitoarei
plural
  • inhibitori
  • inhibitorilor
  • inhibitoare
  • inhibitoarelor
vocativ singular
plural
inhibitoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibitoriu
  • inhibitoriul
  • inhibitoriu‑
  • inhibitorie
  • inhibitoria
plural
  • inhibitorii
  • inhibitoriii
  • inhibitorii
  • inhibitoriile
genitiv-dativ singular
  • inhibitoriu
  • inhibitoriului
  • inhibitorii
  • inhibitoriei
plural
  • inhibitorii
  • inhibitoriilor
  • inhibitorii
  • inhibitoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: inhibitor (s.m.)
inhibitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibitor
  • inhibitorul
  • inhibitoru‑
plural
  • inhibitori
  • inhibitorii
genitiv-dativ singular
  • inhibitor
  • inhibitorului
plural
  • inhibitori
  • inhibitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inhibitor (adj.) inhibitoare inhibitoriu

  • 1. Care inhibă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: inhibant inhibitiv un exemplu
    exemple
    • În doză terapeutică, ele [medicamentele care conțin digitală] favorizează pe toate țesuturile mai mult factorii excitatori decît factorii inhibitori. DANIELOPOLU, F. N. II 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nerv inhibitor = nerv care frânează acțiunea altui nerv.
      surse: DLRLC

etimologie:

inhibitor (substanță) inhibitoare

  • 1. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: