2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

index sn [At: GHICA, S. 92 / Pl: ~uri, (rar) ~e , ~ecși / E: lat index, fr index, ger Index] 1 Listă (alfabetică) a numerelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare Si: indice. 2 Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicații, instituții, adrese etc. 3 Listă a cărților interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali și numit „Congregația indexului”. 4 (Fig; îe) A pune la ~ A trece o lucrare în lista cărților interzise. 5 (Fig; îae) A exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită. 6 (Fig; îae) A socoti pe cineva nedemn. 7 (Fig; îae) A nesocoti pe cineva. 8 (Îae) A pune pe cineva la respect. 9 (Îs) ~ bibliografic Lucrare de îndrumare bibliografică cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. 10 (Atm) Deget arătător.

ÍNDEX, (1) indexuri, s. n., (2) indecși, s. m. 1. S. n. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conținute în ea, cu indicarea paginilor (și a volumelor) unde se găsesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. ◊ Expr. A pune la index = a) a trece o carte în lista cărților interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S. m. Degetul arătător. [Acc. și: (2) indéx] – Din lat., fr. index.

ÍNDEX, (1) indexuri, s. n., (2) indecși, s. m. 1. S. n. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conținute în ea, cu indicarea paginilor (și a volumelor) unde se găsesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. ◊ Expr. A pune la index = a) a trece o carte în lista cărților interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S. m. Degetul arătător. [Acc. și: (2) indéx] – Din lat., fr. index.

ÍNDEX, indexuri, s. n. Listă alfabetică sau sistematică pusă la sfîrșitul sau la începutul unei cărți și cuprinzînd cuvintele (nume proprii ori comune) sau materiile conținute în ea, cu indicarea paginilor respective; indice. ♦ Lista cărților interzise de biserica catolică. ◊ Expr. A pune la index = a trece o carte în lista cărților interzise; fig. (familiar) a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti, a nu-i acorda atenție.

ÍNDEX s.n. 1. Listă (alfabetică) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse într-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicații, instituții, adrese etc. 2. Listă a cărților interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali și numit Congregația indexului. ◊ A pune la index = a trece o lucrare în lista cărților interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul arătător. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecși. / cf. fr. index, lat. index].

ÍNDEX I. s. n. 1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice (II,1). ♦ ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă. 2. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise. ♦ a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul arătător. (< lat., fr. index)

ÍNDEX ~uri n. Listă (alfabetică) a numelor citate, termenilor sau materiilor cuprinse într-o carte cu indicarea paginilor unde se află; indice. /<lat., fr. index

index n. 1. tablă de materii a unei cărți; 2. listă de cărți a căror citire e interzisă de Biserica catolică ca contrare dogmelor: a pune la index, a interzice; 3. Anat. degetul arătător.

*índex n., pl. urĭ (lat. index, indicis, arătător, indicator d. indico, -áre, a indica). Degetu arătător. Registru alfabetic al uneĭ cărțĭ. Catalogu cărților interzise (damnate) de papa. Fig. A pune la index, a interzice, a taxa de suspect, de periculos. V. indice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

índex1 (deget) s. m., pl. índecși

índex2 (listă) s. n., pl. índexuri

índex (listă) s. n., pl. índexuri

indéx (deget) s. m., pl. indécși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍNDEX s. v. arătătorul.

INDEX s. indice. (~ la o carte.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

index, min., (engl.= mineral index), (petrogr.), min. a cărei primă apariție, într-o serie de roci metamorfice, marchează trecerea de la un grad de metamorfism la altul și, prin acesta, limita zonei respective de metamorfism (ex. almandin-zona cu almandin, staurolit-zona cu staurolit). M.i. se formează în condiții de temperatură și presiune bine determinate și servesc la caracterizarea → faciesurilor metamorfice.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune la index expr. a socoti / a trata (pe cineva / ceva) ca nedemn, nevrednic sau primejdios; a interzice (ceva).

Intrare: index (deget)
index1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • index
  • indexul
  • indexu‑
plural
  • indecși
  • indecșii
genitiv-dativ singular
  • index
  • indexului
plural
  • indecși
  • indecșilor
vocativ singular
plural
Intrare: index (listă)
index2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • index
  • indexul
  • indexu‑
plural
  • indexuri
  • indexurile
genitiv-dativ singular
  • index
  • indexului
plural
  • indexuri
  • indexurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

index (deget)

  • 1. Degetul arătător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. informatică Parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
    surse: MDN '00

etimologie:

index (listă)

  • 1. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conținute în ea, cu indicarea paginilor (și a volumelor) unde se găsesc; indice (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indice (s.n.)
    • 1.1. Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicații, instituții, adrese etc.
      surse: DN
    • 1.2. Lista cărților interzise de biserica catolică.
      surse: DLRLC DN
    • 1.3. Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.4. expresie A pune la index = a trece o carte în lista cărților interzise.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.5. expresie figurat familiar A pune la index = a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nesocoti

etimologie: