index sn [At: GHICA, S. 92 / Pl: ~uri, (rar) ~e , ~ecși / E: lat index, fr index, ger Index] 1 Listă (alfabetică) a numerelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare Si: indice. 2 Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicații, instituții, adrese etc. 3 Listă a cărților interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali și numit „Congregația indexului”. 4 (Fig; îe) A pune la ~ A trece o lucrare în lista cărților interzise. 5 (Fig; îae) A exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită. 6 (Fig; îae) A socoti pe cineva nedemn. 7 (Fig; îae) A nesocoti pe cineva. 8 (Îae) A pune pe cineva la respect. 9 (Îs) ~ bibliografic Lucrare de îndrumare bibliografică cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. 10 (Atm) Deget arătător.

INDEX, indexuri, s. n. Listă alfabetică sau sistematică pusă la sfîrșitul sau la începutul unei cărți și cuprinzînd cuvintele (nume proprii ori comune) sau materiile conținute în ea, cu indicarea paginilor respective; indice. ♦ Lista cărților interzise de biserica catolică. ◊ Expr. A pune la index = a trece o carte în lista cărților interzise; fig. (familiar) a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti, a nu-i acorda atenție.

INDEX s.n. 1. Listă (alfabetică) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse într-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine stătătoare cuprinzînd liste de publicații, instituții, adrese etc. 2. Listă a cărților interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali și numit Congregația indexului. ◊ A pune la index = a trece o lucrare în lista cărților interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul arătător. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecși. / cf. fr. index, lat. index].

INDEX I. s. n. 1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice (II,1). ♦ ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă. 2. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise. ♦ a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul arătător. (< lat., fr. index)

INDEX ~uri n. Listă (alfabetică) a numelor citate, termenilor sau materiilor cuprinse într-o carte cu indicarea paginilor unde se află; indice. /<lat., fr. index

index n. 1. tablă de materii a unei cărți; 2. listă de cărți a căror citire e interzisă de Biserica catolică ca contrare dogmelor: a pune la index, a interzice; 3. Anat. degetul arătător.

*índex n., pl. urĭ (lat. index, indicis, arătător, indicator d. indico, -áre, a indica). Degetu arătător. Registru alfabetic al uneĭ cărțĭ. Catalogu cărților interzise (damnate) de papa. Fig. A pune la index, a interzice, a taxa de suspect, de periculos. V. indice.

index¹ (deget) s. m., pl. indecși

index² (listă) s. n., pl. indexuri

index¹ (deget) s. m., pl. indecși

index² (listă) s. n., pl. indexuri

index (listă) s. n., pl. indexuri

index (deget) s. m., pl. indecși

index, pl. indexuri

index, -xuri.

INDEX s. v. arătătorul.

INDEX s. v. indice.

index s. v. ARĂTĂTORUL.

INDEX s. indice. (~ la o carte.)

index, min., (engl.= mineral index), (petrogr.), min. a cărei primă apariție, într-o serie de roci metamorfice, marchează trecerea de la un grad de metamorfism la altul și, prin acesta, limita zonei respective de metamorfism (ex. almandin-zona cu almandin, staurolit-zona cu staurolit). M.i. se formează în condiții de temperatură și presiune bine determinate și servesc la caracterizarea → faciesurilor metamorfice.

a pune la index expr. a socoti / a trata (pe cineva / ceva) ca nedemn, nevrednic sau primejdios; a interzice (ceva).