ANASON s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.

ANASON m. 1) Plantă erbacee aromatică, cu flori mici albe, cultivată pentru fructele sale, care conțin ulei eteric întrebuințat în farmaceutică și în industria alimentară. /<truc. anason

anason s. m.

ANASON s. (BOT.) anason-franțuzesc (Illicium anisatum) v. anason-stelat; anason-stelat (Illicium anisatum) = badian, anason-franțuzesc.

anason, s. m. – Plantă erbacee aromatică. Tc. anason, din gr. ἄνιρον (Roesler 564; Șeineanu, II, 20); cf. bg., sb. anason.

ILLICIUM L., ILICIUM, fam. llliciaceae. Gen originar din Asia, America de N și India, 42 specii, arbuști sau arbori mici. Flori hermafrodite (număr mare de petale, cele interioare glabre sau roșii-purpur, pînă la 20 pistile, număr mare de stamine), singulare, în axa frunzei. Frunze persistente, verzi, cu puncte.

Illicium anisatum L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-verzui, erecte, singulare, scurt-pedunculate. Frunze cu miros aromatic, persistente (cele de la bază cu vîrf bont, cele spre vîrf cu vîrf ascuțit), alterne, eliptice, cu puncte, aproape transparente, scurt-pețiolate. Fruct cu 8 folicule lemnoase, pieloase, fiecare cu cîte o sămînță roșiatică.

Illicium floridanum Ellis. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori pendente, roșii-maronii, cu miros neplăcut. Arbust cu frunze lat-eliptice, nedentate, punctate.