10 definiții pentru Iliescu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ILIESCU 1. Vladimir I. (n. 1926, Cernăuți), istoric și filolog român. Stabilit în Germania (1983). Prof. univ. la Aachen. Studii de istoriografie antică și de istorie veche a României („Fontes Historiae Daco-Romaniae” I-II, în colab., „Părăsirea Daciei în lumina izvoarelor literare”). 2. Maria (n. 1927, Viena), lingvistă română. Soția lui 1. (1). Stabilită în Germania (1983). Prof. univ. la Craiova, Innsbruck și Trento. Contribuții la lingvistica romanică („Le frioulain. À partir des dialects parlés en Roumanie”). Coautoare la lucrări fundamentale de gramatică și dicționare ale limbii române.

ILIESCU, Ileana (n. 1937, Sighișoara), balerină română, cu o bogată carieră internațională. Strălucită tehnică și forță expresivă în interpretare („Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Coppelia”, „Nastasia”, „Bolero”). Maestru de balet și coregraf în Italia. Directoare a companiei de balet a Operei Naționale Române (din 1993).

ILIESCU, Constantin P. (1878-1945, n. Cârligele, jud. Vrancea), general român; medic. Unul dintre întemeietorii școlii românești de dermatologie. Prin cercetările și măsurile sale organizatorice în domeniul dermato-veneric, a contribuit la desfășurarea, cu succes, a acțiunilor antiepidemice din România în perioada interbelică.

ILIESCU, Octavian (1919-2009, n. Craiova), istoric român. Numismat. Studii privind monedele din epoca medievală: „Emisiunile monetare ale Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare”, „Moneda în România (491-1864)”. Preocupări de heraldică și medalistică.

ILIESCU, Gheorghe (1895-1941, n. București), locotenent-colonel român. Comandant al Regimentului 6 gardă „Mihai Viteazul”, a participat la acțiunile militare pentru eliberarea Basarabiei, distingându-se în luptele de pe dealul Stoenești, unde a și murit; a fost primul comandant de regiment căzut în luptă pe Frontul de Est.

ILIESCU, Constantin C. (1892-1978, n. Roman), medic român. Cad. (1965), prof. univ. la București. Întemeietor și director al ASCAR (centru de asistență a cardiacilor). Unul dintre fondatorii cardiologiei românești ca specialitate independentă. Cercetări în domeniul sindroamelor coronariene, infarctului miocardic, profilaxiei afecțiunilor coronariene („Infarctul miocardic prin tromboză coronariană”, „Elemente de electrocardiografie”, „Urgențele cardiovasculare”, „Hipertensiunea arterială”).

ILIESCU, Ion (n. 1930, Oltenița), inginer și om politic român. Cercetător la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București. A deținut importante funcții de partid și de stat: prim-secretar al C.C. al U.T.C. și ministru pentru problemele tineretului (1967-1971), secretar al C.C. al P.C.R. (1971). Din cauza divergențelor cu N. Ceaușescu, a fost trimis ca secretar cu propaganda la Comitetul județean Timiș al P.C.R. (1971-1974) și apoi prim-secretar al Comitetului județean Iași al P.C.R. (1974-1979). În 1979, ca urmare a manifestării publice a opoziției sale față de cultul personalității lui N. Ceaușescu, a fost îndepărtat din activitatea politică și numit președinte al Consiliului Național al Apelor (1979-1984) și apoi director al Editurii Tehnice (1984-1989). Participant la Revoluția din dec. 1989, a fost ales președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (1989-1990), al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (febr.-mai 1990). Președinte al României (1990-1996; 200-2004); în această funcție a impulsionat tranziția spre economia de piață și democrația pluralistă, acordând o atenție specială măsurilor de protecție socială. Președinte al P.D.S.R. (1996-2000). Op. pr.: „Revoluție și reformă”, „Momente de istorie”.

ILIESCU, Dumitru (1865-1940, n. București), general român. Colaborator apropiat al lui I.I.C. Brătianu. Secretar general al Ministerului de Război (1914-1916). Ca subșef al Marelui Cartier General (aug.-dec. 1916), a coordonat operațiunile armatei române în campania anului 1916, ale cărei înfrângeri i-au fost violent imputate. Reprezentant al armatei române pe lângă Înaltul Comandament Francez (1916-1918).

ILIESCU-CĂLINEȘTI, Gheorghe (1932-2002, n. Călinești, jud. Argeș), sculptor român. Lucrări în lemn, de inspirație populară, caracterizate prin masivitatea și ritmicitatea volumelor puternic stilizate („Hora”, „Noaptea”, „înfrigurare” și „Dăruire”). Multe din lucrările sale au fost turnate și în bronz.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ION ILIESCU Bunica, Ilici, Nea Nelu, Nelu Cotrocelu.

Intrare: Iliescu
Iliescu
invariabil (I1)
  • Iliescu