2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – Cf. sl. jarenbĭ.

IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – Cf. sl. jarenbĭ.

ieruncă sf [At: BARONZI, I. L. I, 118 / V: ir~, rie~ / Pl: ~nci / E: nct] 1 (Orn) Găinușă sălbatică, mai mare decât sitarul, cu un cerc roșu în jurul ochilor și moț pe cap. 2 (Orn) Fugău (Tetrao lagopus). 3 (Reg) Varietate de oaie nedefinită mai îndeaproape.

IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele ruginii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, care trăiește în alunișuri (Tetrastes bonasia); Găinușă-de-alun, v. găinușă. Prin frunzare cu răcoare, Zorile au dat în floare Și s-aud țipînd ierunci Printre trunchiurile lungi. DEȘLIU, M. 62. Într-o margine de brădet tînăr săriră ierunci, cîrcîind. SADOVEANU, F. J. 371. Cîte o ieruncă pitulîndu-și puii sub frunze crestate de feregă. C. PETRESCU, R. DR. 6. În județele de munte ale Moldovei... acele pasări, mai mari decît un sitar și împodobite cu sprîncene roșii, ca cocoșii-sălbatici, poartă numele de ierunci. ODOBESCU, S. III 34.

IERÚNCĂ ~ci f. Pasăre de talia unei ciori, cu moț pe cap și cu penaj roșiatic punctat, vânată pentru carnea ei gustoasă. / Cuv. sl.

brădișoară f. pasăre sălbatică, numită în Mold. ieruncă. [Lit. pasăre sălbatică ce petrece prin brădiș].

ieruncă f. Mold. găinușă (Tetrao tetrix). [Origină necunoscută].

ĭerúncă f., pl. ĭ (vsl. ĭarembĭ, rut. órĕabka). Găinușă de munte, gotcă, fr. gelinotte (tétrao bonasia). – În est și iruncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierúncă s. f., g.-d. art. ierúncii; pl. ierúnci

ierúncă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúncii; pl. ierúnci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERÚNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească.

IERUNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ierúncă, ierunci, s.f. – (ornit.) Pasăre cu pene roșcate și albe, cu un cerc roșu în jurul ochilor, de origine siberiană (Tetrastes bonasia). În Maramureș, are o răspândire mare la alt. de 400-500 m; preferă pădurile bogate în tufe de alun (Ardelean, Bereș, 2000: 154). – Et. nec. (MDA); cf. sl. jarembǐ „potârniche” (Scriban; Cihac, cf. DER; DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IERUNCA, Virgil (pe numele adevărat Virgil Untaru) (1920-2006, Lădești, jud. Vâlcea), critic literar și publicist român. Soțul Monicăi Lovinescu. Stabilit în Franța (1947). Redactor cultural al emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze, cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice (CNRS) din Paris. Colaborator la Radio Europa Liberă, cu emisiuni de promovare a valorilor românești autentice și denunțare a compromisurilor cu puterea comunistă. Redactor la revistele „Limite” și „Ethos”. Publică primul studiu despre „Fenomenul Pitești”. Eseuri polemice și recuperatoare („Românește”, „Dimpotrivă”, „Subiect și predicat”, „Semnul mirării”).

Intrare: Ierunca
Ierunca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ieruncă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieruncă
  • ierunca
plural
  • ierunci
  • ieruncile
genitiv-dativ singular
  • ierunci
  • ieruncii
plural
  • ierunci
  • ieruncilor
vocativ singular
plural

ieruncă

  • 1. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne; găinușă-de-alun (1.) (Tetrastes bonasia)..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brădioară attach_file 4 exemple
    exemple
    • Prin frunzare cu răcoare, Zorile au dat în floare Și s-aud țipînd ierunci Printre trunchiurile lungi. DEȘLIU, M. 62.
      surse: DLRLC
    • Într-o margine de brădet tînăr săriră ierunci, cîrcîind. SADOVEANU, F. J. 371.
      surse: DLRLC
    • Cîte o ieruncă pitulîndu-și puii sub frunze crestate de feregă. C. PETRESCU, R. DR. 6.
      surse: DLRLC
    • În județele de munte ale Moldovei... acele pasări, mai mari decît un sitar și împodobite cu sprîncene roșii, ca cocoșii-sălbatici, poartă numele de ierunci. ODOBESCU, S. III 34.
      surse: DLRLC

etimologie: