6 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Ida f. nume vechiu a două lanțuri muntoase, unul în Creta, și celălalt în Frigia.
-oid [At: DN3 / P: o-id / E: fr -oïde, it -oide] Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-OID Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”. [Pron. -o-id. / < fr. -oïde, it. -oide, cf. gr. eidos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-ID2 elem. v. -oid.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
-OID, -ID2 elem. „În formă de”, „aspect, aparență”. (din fr. -oïde, -ïde, cf. gr. eidos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Ida 1. Munte situat în apropierea Troiei. Se spunea că acolo ar fi avut loc judecata lui Paris (v. și Aphrodite). 2. Una dintre nimfele care l-au hrănit pe Zeus cînd era copil.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ida, Idu v. Iuda 2.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sufix flexionat (SF3) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sufix flexionat (SF3) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
id, idăelement de compunere, sufix
- 1. Element de compunere cu semnificația „în formă de, cu aspect de”. DETS
etimologie:
- eidos DETS
oidelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”. DN
etimologie:
- -oïde DN