3 definiții pentru IQ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IQ, IQ-uri, s. n. Coeficient care indică nivelul de inteligență al unei persoane, măsurat printr-un test special. [Pr. aĭ-kü] – Abr. din engl. i[ntelligence] q[uotient].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
IQ (engl.) [cit. aĭkü] s. n., pl. IQ-uri [cit. aĭküuri] erată
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
IQ [cit. aĭkü] s. n., art. IQ-ul; pl. IQ-uri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: IQ
- pronunție: aĭkü
substantiv neutru (N24--) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
IQ, IQ-urisubstantiv neutru
- 1. Coeficient care indică nivelul de inteligență al unei persoane, măsurat printr-un test special. DEX '09
etimologie:
- i[ntelligence] q[uotient] DEX '09