36 de intrări

Articole pe această temă:

255 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

in2 sn [At: N. COSTIN, L. 44/13 / Pl: ~uri / E: ml linum] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia linaceelor, cu tulpina subțire și ramificată în partea superioară, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe, întrebuințată ca plantă textilă și oleaginoasă, în medicina populară și ca nutreț pentru păsări Si: in adevărat, in de cultură (Linum usitatissimum) 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Ineață (Linum austriacum) 3 (Bot; reg; îae) Planta Linum perenne. 4 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia linaceelor cu tulpină rotundă, netedă și flori mari, albastre (Linum extraaxillare). 5 (Bot; reg; îc) ~-galben Plantă erbacee din familia linaceelor cu flori galbene (Linum flavum). 6 (Bot; reg: îc) ~-mare Plantă erbacee din familia linaceelor cu flori mari liliachii și alburii spre bază Si: in-păros (Linum hirsutum). 7 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Linariță (Linaria vulgaris). 8 (Prc) Sămânță de in (1). 9 (Mpl) Loc cultivat cu in (1). 10 Lan de in (1). 11 Fibră textilă obținută prin prelucrarea inului. 12 (Pex) Pânză făcută din in (11).

in1 i [At: PAPAHAGI, M. 89 / E: fo] Ia!

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-.

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.

IN s. n. 1. Plantă textilă și oleaginoasă cu tulpina fibroasă, ramificată, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe (Linum usitatissimum). Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165. Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77. Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ Sămînța acestei plante. Ulei de in. 2. Fir obținut prin prelucrarea plantei descrise mai sus; p. ext. pînză făcută din aceste fire. O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40. Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95. Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62.

-ÍN2, -Ă suf. „diminutival și peiorativ”. (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)

IN1/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

IN ~uri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subțire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă și în cea a uleiurilor. 2) Fibre obținute din tulpina acestei plante. 3) Țesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum

in m. 1. plantă textilă ale cării semințe servă la facerea unui uleiu secativ și din a cării scoarță se fabrică fire pentru pânzeturi și stofe (Linum usitatissimum): din semințele de in țăranul face cataplasme pentru coacerea umflăturilor, iar cu uleiul de in vindecă arsurile: din in se toarce și se țese pânza; 2. pânză de in. [Lat. LINUM].

1) in m. ca plantă și n. ca substanță (lat. linum, it. sp. lino, pv. fr. lin, cat. lhi, pg. linho. V. ie 1). O plantă textilă și oleaginoasă maĭ prețioasă de cît cînepa (linum usitatissimum): pînză de in. – Din semințele luĭ se scoate un uleĭ sicativ întrebuințat în pictură; în medicină se întrebuințează semințele luĭ ca laxativ ușor, în infuziune ca diuretic, în decocțiune la spălăturĭ și băĭ potolitoare. Din făina de semințe de in se fac cataplazme emoliente. Pînza numită olandă se face tot din in.

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.

córpore sns [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 376 / E: lat in corpore] 1 (Îlav) În ~ În grup. 2 (Îal) Cu toții.

in corpore av [At: SAHIA, N. 40 / E: lat in corpore] Împreună.

in extenso lav [At: CADE / E: lat in extenso] 1 Pe larg. 2 În detaliu. 3 În întregime.

in extremis lav [At: DA ms / E: lat in extremis] 1 În ultimă instanță. 2 Pe patul de moarte.

in memoriam lav [At: DEX / E: lat in memoriam] În amintirea cuiva sau ceva.

in nuce lav [At: DN4 / E: lat in nuce] (Liv) În formă condensată.

in octavo si, ain [At: DA / V: (înv) ~tav / E: fr in-octavo, lat in-octavo] 1-2 (Tip) (Format de carte) în care coala de hârtie e îndoită în opt, formând 16 pagini. 3-4 (Carte) de format in octavo (2). corectată

in quarto sni, ain [At: DA / E: fr in-quarto, lat in-quarto] 1-2 ai (Format al unei cărți) în care coala de hârtie e îndoită în patru, formând 8 pagini. 3-4 (Carte) de format in quarto (2).

in situ lav [At: LTR2 / E: lat in situ] (Liv) La fața locului.

in vitro av [At: DN3 / E: lat in vitro) (În legătură cu desfășurarea unui proces biologic) 1 În afara organismului viu. 2 În laborator.

in vivo av [At: DN3 / E: lat in vivo] (În legătură cu desfășurarea unui proces biologic) În interiorul organismului viu.

in-folio [At: NEGRUZZI, S. I, 4 / P: ~li-o / E: lat in folio] 1-2 sni, ain (Format al unui volum) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini. 3 sni Carte in folio (2).

in-plano sni, ain [At: DEX / At: lat in plano] 1-2 (Format al unei cărți sau al unui ziar) în care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 3-4 (Carte sau ziar) de format in-plano (2).

indiu sn [At: MACAROVICI, CH. 173 / V: ~m / E: fr indium, ger Indium] Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje.

în pp [At: COD. VOR. 33/6 / V: -n, (înv) (î)r, îm / E: ml in] 1 Indică interiorul unui spațiu în borcan. 2 Indică un spațiu în interiorul căruia se derulează o acțiune Cântă în pădure Cf prin. 3 (Fig) Indică starea unui lucru, a unui fapt etc. Este în extaz Cf întru. 4 Indică intrarea într-un anumit spațiu Merg în Asia. 5 Indică mișcarea într-un anumit spațiu Aleargă în hol. 6 Indică o acțiune incipientă Se pune în mișcare. 7 Indică trecerea dintr-o stare în alta Se preface în cerb. 8 Indică o transformare Se schimbă în bine. 9 Indică suprafața unui spațiu S-au așezat în scaune Si: pe. 10 Indică direcția spre locul sau spre ținta acțiunii, speranței etc. Se arată în prag Si: asupra, la, pe. 11 Indică ideea de așezare Stă în loc. 12 Indică ideea de legare Pune boii în jug. 13 Indică ideea de fixare înfipt în pământ. 14 (Îcr din, dintru, de la) Indică repetabilitatea mișcării Din loc în loc. 15 (Spc) Din. 16 (Spc) Între. 17 (Spc) La. 18 Peste. 19 Spre. 20 Indică ideea de limitare În margine Si: asupra, în dreptul, la. 21 înainte. 22 Indică ideea de instrument Prind în clește Si: cu, de, din, pe, prin. 23 Indică ideea de preț sau echivalență Socotesc în lei Si: cu, în loc de, pentru. 24 (Îlav) ~ cinste (sau dar) Gratuit. 25 (Îlpp) ~ urma Indică ideea de consecință Si: ca, drept. 26 Indică ideea de măsură, cantitate Volum în litri Si: cu, de, pe. 27 (Îcr din, de) Indică ideea de progresie Din ce în ce. 28 Indică ideea de distribuție În sferturi. 29 (Îs) ~ două rânduri, ~ trei rânduri etc. Indică ideea de multiplicitate Si: de două ori, de trei ori etc. 30 Indică modul în care se face sau se derulează o acțiune În salturi. 31 (Spc) Indică forma unui obiect În trei muchii Si: cu. 32 Prin. 33 După. 34 (Îs) ~ numele (sau baza, temeiul) Indică autoritatea, baza, temeiul din care pornește o acțiune. 35 (înv) Indică ideea de comparație Îmbrăcat în marinar Si: ca. 36 Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment Vin în trei ore Si: după, peste. 37 Indică obiceiul de care se atârnă ceva Pus în cui. 38 Indică o parte a corpului care (nu) este acoperită, îmbrăcată, etc. în picioarele goale. 39 Indică timpul în care se petrece o acțiune Termin în trei ore 40 Indică o cauză În frig. Cf din pricina, în urma. 41 (Îlpp) ~ vederea Indică scopul În vederea victoriei. 42 (Lin; pop) Indică limba în care se comunică În grecește Si: pe.

în(i) i [At: CUV. D. BĂTR. II, 235 / E: fo] (Înv) Iată, deci.

miza vt(a) [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~zez / E: fr miser] 1 A depune ca miză1. 2 A juca pe... 3 (Fig) A se bizui pe...

IN EXTÉNSO loc. adv. Pe larg, în detaliu; în întregime. – Loc. lat.

IN EXTÉNSO loc. adv. Pe larg, în detaliu; în întregime. – Loc. lat.

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat.

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat.

IN MEMÓRIAM loc. adj., loc. adv. În memoria, în amintirea (cuiva sau a ceva). – Loc. lat.

IN NUCE loc. adj., loc. adv. Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă. – Loc. lat.

IN SPE loc. adj., loc. adv. În viitor. – Loc. lat.

IN VÍTRO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

IN VÍVO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu. – Loc. lat.

IN-CUÁRTO adj. invar., s. n. v. in-quarto.

IN-CVÁRTO adj. invar., s. n. v. in-quarto.

IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri,[1] s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

  1. Conform DOOM2 forma de plural este in-foliouri. gall

IN-OCTÁVO, adj. invar., (2) in-octavouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

IN-QUÁRTO, adj. invar., (2) in-quartouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Var.: in-cuárto, in-cvárto adj. invar., s. n.] – Din fr. in-quarto.

ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium.

ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium.

ÍNDIUM s. n. v. indiu.

ÎN prep. 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) în iunie se coc cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu..., potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.Lat. in.

NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Pref. ne- + băgare.

NEBĂGÁT2, -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm; inch. – Din germ. Zoll.

VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊ Expr. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). ♦ (Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. și: (pop.) viu] – Lat. venire.

IN MEMÓRIAM adv. În memoria (cuiva), în amintirea (cuiva sau a ceva). – Expr. lat.

IN VÍTRO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

IN VÍVO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu. – Loc. lat.

IN-CUÁRTO adj. invar. v. in-cvarto.

IN-CVÁRTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Var.: in-cuárto adj. invar.] – Din fr. in-quarto.

IN-FÓLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

IN-OCTÁVO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLÁNO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind deci o filă sau două pagini; (despre cărți și ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

ÎN prep. 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) În iunie se culeg cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu, potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.Lat. in.

NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Ne- + băgare.

NEBĂGÁT2, -Ă, nebăgați, -te, adj. (în expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Ne- + băgat.

ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii, egală cu 25,4 mm. – Din germ. Zoll.

VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊ Expr. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). ♦ (Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. și: (pop.) viu] – Lat. venire.

IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.

IN-CVÁRTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie e îndoită în patru, formînd 8 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-cvarto. Scris și: in quarto.

IN-FÓLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie este îndoită în două, formînd patru pagini; (despre cărți) care are acest format. Găsim vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule, de formatele in-folio. ODOBESCU, S. I 343.

IN-OCTÁVO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie tipografică e îndoită în opt, formînd 16 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-octavo. ◊ (Substantivat, rar) Un in-octavo.

ÍNDIU s. n. (Și în formă indium) Metal maleabil care se găsește în cantități mici în blendă. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 168. – Pronunțat: -diu. – Variantă: índium s. n.

ÎN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia are loc o acțiune sau se află ceva) În cameră se făcuse o tăcere solemnă. BART, E. 388. Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20. În cotlon torcea motanul, pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. ♦ Printre. Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de mai. ALECSANDRI, P. A. 116. 2. (În legătură cu verbe de mișcare; complementul arată spațiul în care intră cineva sau înspre care are loc o mișcare) S-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. Se suie iute în pod. CREANGĂ, P. 5. Îl duseră în templul cel mic. BĂLCESCU O. II 260. ◊ (Complementul este un abstract) Acești ochi pătrundeau în sufletul lui ca două săgeți aprinse. HOGAȘ, DR. II 142. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. ♦ Printre, între. Visă că picase în niște turme de țapi furioși. BĂLCESCU, O. II 258. 3. (Complementul arată că starea sau mișcarea are loc la suprafața sau deasupra unui obiect sau între obiecte) Pe. Căluții muntenești nici nu erau asudați, cînd au poposit în culme. SADOVEANU, F. J. 545. Ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă? ALECSANDRI, T. I 110. ♦ Între. Și-atunci... scobește-te fata babei în dinți! CREANGĂ, P. 294. 4. (Complementul arată direcția sau ținta mișcării) La. Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale. EMINESCU, O. I 55. ◊ (După verbele «a lovi», «a trînti»,«a bate» etc.; complementul arată obiectul asupra căruia se răsfrînge acțiunea) Slujitorii deteră în timpine și în surle. ISPIRESCU, L. 2. Începe a bate în poartă, cît putea. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Împreună cu verbele «a lega», «a fixa», «a anina» etc.; complementul arată obiectul de care se atîrnă sau se leagă ceva) În belciugul de la carîmbul dedesubt, din stînga, era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106. (După verbe care cuprind ideea de încunoștințare, răspîndire, difuzare) Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, în toată lumea. CREANGĂ, P. 77. ◊ (În corelație cu «din», fiind precedat și urmat de același substantiv, formează o construcție care arată o succesiune în spațiu) Trecu muntele, cățărindu-se din colț în colț. ISPIRESCU, L. 25. 5. La, în dreptul. Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. 6. (Împreună cu adverbe, prepoziții locale sau cu substantive, formează adverbe sau locuțiuni adverbiale, prepoziții compuse și locuțiuni prepoziționale) Înainte, înapoi, încoace, încolo, în cap, în cruciș, în curmeziș, în dos, înspre, în sus, în urmă, în față v. c. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96. În vară dulci păsărele Sosesc voios. ALECSANDRI, O. 157. O cometă... nu vine în fiecare an. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ (În legătură cu «pînă», arată momentul pînă la care ajunge acțiunea) Se adunase ca să privească alergarea de cai ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. ♦ (În corelație cu «din», fiind precedat și urmat de același substantiv, formează o construcție care arată o succesiune în timp) Amîna din zi în zi și de joi pînă mai de-apoi. CREANGĂ, P. 141. 2. (Complementul, format dintr-un substantiv determinat de un numeral, marchează intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. De azi în trei zile plecăm. ISPIRESCU, L. 4. 3. (Complementul este un abstract care arată durata și alcătuiește împreună cu prepoziția un grup de cuvinte care poate fi înlocuit cu o propoziție subordonată de timp sau cu un participiu) N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124. Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. EMINESCU, O. I 95. Nu apucase s-o afle în viață. NEGRUZZI, S. I 32. 4. (Cu nuanță cauzală) De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură. NEGRUZZI, S. I 251. III. (Introduce un complement circumstanțial de cauză, mai ales în legătură cu substantive abstracte) Din pricina..., în urma... Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. Dar ochii-i ard în friguri. EMINESCU, O. I 96. IV. (Introduce un complement circumstanțial de scop) A doua zi iarăși așa făcu... fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. ISPIRESCU, L. 34. O vulpe rău stricătoare Ducîndu-se în vînătoare... PANN, P. V. I 69. V. (Introduce un complement circumstanțial de mod). 1. (Complementul indică modul propriu-zis) Rămase cîtva timp în picioare, rezemată cu spatele de tulpina unui nuc. VLAHUȚĂ, O. A. 125. Să se înțeleagă în scris. SLAVICI, O. I 74. Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. ♦ (În_legătură cu substantive, formează locuțiuni adverbiale) În adevăr, în ascuns, în deșert, în grabă, în toată mintea, în taină, în zadar v. c. 2. (Construcția prepozițională are valoare comparativă) În formă de, ca. Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Fumul țigaretei... zboară în spirale. ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Împreună cu substantivul care urmează alcătuiește un grup de cuvinte care poate fi înlocuit printr-un gerunziu) Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Eu cu mîndra rîd în șagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ♦ Conform cu..., potrivit cu... Și-și tocmi oștile... cum știa el în legea lui. ISPIRESCU, L. 103. VI. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) 1. (Complementul arată instrumentul propriu-zis) Se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1. Fiul craiului, văzîndu-se prins în clește... îi jură credință. CREANGĂ, P. 207. 2. (Complementul este un nume de materie) Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș. TOPÎRCEANU, B. 54. Să-mi dea orzul fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 16. VII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, (cu privire) la. Un bondar rotund în pîntec... EMINESCU, O. I 87. Grîul... Erea-n spic cît vrabia, Erea-n pai ca trestia! TEODORESCU, P. P. 145. Mi-e murgul sprintinel, În picioare subțirel. ALECSANDRI, P. P. 17. VIII. (Introduce un complement indirect) Petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor adunate. GHICA, S. A. 142. ◊ (În legătură cu verbe care înseamnă «a se preface», «a se schimba», introduce complementul indirect, care arată obiectul prefacerii) Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9. Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142. Amorul meu se prefăcu în compătimire. NEGRUZZI, S. I 47. ♦ (După verbe care înseamnă «a lovi», construcția prepozițională are valoare de complement direct) Să nu lovești în el! COȘBUC, P. I 53.

NEBĂGÁRE s. f. (În loc. adv.) Din nebăgare de seamă = din lipsă de atenție sau de grijă, din neglijență. Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău. ISPIRESCU, L. 42. Nu-ți poți închipui ce rău poți face din nebăgare de seamă. CARAGIALE, O. VII 327. (Învechit) Cu nebăgare de (sau în) seamă = fără a da atenția cuvenită. Să nu trecem cu nebăgare în seamă pe lîngă Bălănești. NEGRUZZI, S. I 195. Cu nebăgare de samă, bînd o dată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRĂGHICI, R. 3.

PÍȘCA-N-FLOARE s. f. Grangur. Mai erau braniști ca ale Cornetului și Adîncatei, în care să viersuiască pișca-n-floare cu pene de aur și cu cioc de mierlă. MACEDONSKI, O. III 135.

ȚOL1, țoli, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, valorînd aproximativ 25,4 mm. O scîndură lungă de trei stînjeni și groasă de patru țoli. SADOVEANU, N. F. 61.

VENÍ, vin și (regional) viu, vb. IV. Intranz. 1. A merge înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare considerată aproape de vorbitor. Venea Mitrea argatul cu cîrdișorul de oi și cu cele două vaci. SADOVEANU, B. 20. Prin fața Ministerului de Domenii... venea agale o trăsură. CAMIL PETRESCU, U. N. 136. Care dintre cai a veni la jăratic să mănînce, acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. Oastea leșească vine spre cetate. ALECSANDRI, T. II 27. ◊ (Prin analogie) Bălțătești! O improvizare de bilei pe șoseaua care vine de la Piatra. IBRĂILEANU, A. 7. ◊ (În personificări) Venea din cer pe cîmp amurgul. GOGA, C. P. 10. Din codri noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47. Zăresc în depărtare se înteietoare un sul de raze care venea înspre dinșii. CREANGĂ, P. 228. Sara vine din ariniști. EMINESCU, O. I 103. Vine vîntu dinspre munți Și-i cu dor de la părinți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 350. ◊ (Întărit prin repetare) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Construit cu dativul) Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum Și lanurile sînt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. ◊ Expr. (Cu verbul la imperativ, mai ales în forma vino, întreaga expresie avînd valoare de substantiv) Du-te, vino = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă. Acel du-te, vino al oamenilor de legătură nu bătea prea mult la ochi. CAMIL PETRESCU, O. II 247. (De obicei construit cu verbul «a avea») Vino-ncoace = a) farmec, drăgălășenie, atracție. Mulți se dau pe lîngă ea, c-ar avea bune părăluțe; da ce face, ce drege, că n-are altoi de vino-ncoace. DELAVRANCEA, S. 44. Lui Harap- Alb i se tulburau mințile, uitîndu-se la fată și văzînd-o cît era de tînără, de frumoasă și plină de vină-ncoace. CREANGĂ, P. 275. O fată frumoasă, bine făcută, veselă și cu vină-încoace. CONTEMPORANUL, II 216; b) (rar) ademenire, ispită. Vei vedea-o pe la hori, Să n-o lași la vino-ncoace. Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. COȘBUC, P. I 135. ♦ A merge împreună cu cineva (v. însoți) sau în urma cuiva (v. urma). Face semn dracului cu mîna să vie după el. CREANGĂ, P. 52. Vin’ cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri. EMINESCU, O. I 209. ◊ Fig. Eu mă duc, urîtul vine, Tot alăturea cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. ◊ Expr. (Popular) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. Acele pe care le-ar fi luat nu veneau după el și așa a rămas neînsurat. RETEGANUL, P. II 22. De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu. ALECSANDRI, P. I 7. Vino, mîndră, după mine Că mi-i prinde tare bine. HODOȘ, P. P. 82. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). Să vie străinul ce cîntă afară Să cînte aci. BOLINTINEANU, O. 77. ◊ Expr. A veni în slujbă = a se angaja în slujba cuiva. Domnia-ta mi-ai poruncit să vin în slujba d-tale, în locul tatei. RETEGANUL, P. V 48. Ipate se îmbogățise... de cînd a venit Chirică în slujbă la dînsul. CREANGĂ, P. 153. ♦ (Despre ape, urmat de determinări modale sau locale) A curge. Din acest munte... Oltul vine la vale, asupra cîmpiilor și a oamenilor. BOGZA, O. 14. Subt zarea cea din urmă a înserării, apele veneau posomorite, clătinîndu-se ca lespezi fumurii și clipotind ușor la țărm. SADOVEANU, N. P. 182. A dat peste un pîrău a cărui apă venea grozav de tulbure. CREANGĂ, O. A. 271. ◊ Expr. A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a crește, a se umfla, a se revărsa. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427. Nu plînge așa de tare, Că vine Dunărea mare! JARNÍK-BÎRSEANU, 209. A-i veni (cuiva) apa la moară v. apă (I 2). ♦ A se deplasa purtat de valuri; a pluti. Venea o moară pe Siret [titlu]. SADOVEANU, Văzu un sicrinel... că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A năvăli asupra sau împotriva cuiva. Trifon, văzîndu-i că vin asupra casei lui, porunci bîtei să le iasă înainte. RETEGANUL, P. I 8. [Leul] Începu a veni asupra voinicului. ISPIRESCU, U. 31. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. Ai avut mare noroc c-am venit tocmai la pont. CARAGIALE, O. II 288. Bine că ați apucat a veni și d-voastră. CREANGĂ, P. 159. Venit-am și am învins! ALECSANDRI, P. II 12. ◊ (Rar, despre obiecte) Tronul ăsta... a venit aci, iaca așa, urdubelea. ISPIRESCU, U.94. ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. Gheorghe Eminovici căpătase într-acestea copii, patru băieți și două fete, veniți pe lume cam la un an unul. CĂLINESCU, E. 18. Vițelul ista, o dată ce-o venit pe lume, înapoi să cheamă că nu-l mai putem întoarce. BART, S. M. 85. (Eliptic) Cînd se născu copilul ce s-aștepta să vie. ALEXANDRESCU, M. 4. Bine-ai venit v. bine1 (I 1). A veni (cuiva) în ajutor v. ajutor. A veni într-un suflet (sau cu sufletul la gură) = a veni foarte repede, abia mai puțind respira, gîfîind. Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine Să-mi spuie ce-a făcut. TOPÎRCEANU, B. 34. A treia zi dis-de-dimineață, se gîndi la tăune. Acesta veni într-un suflet. ISPIRESCU, L. 46. A veni glonț v. glonț. A veni la fața locului v. loc (I 1). A veni la spartul tîrgului = a sosi prea tîrziu. (Despre suferințe, necazuri, boli) A veni pe (sau peste) capul cuiva = a se abate asupra cuiva. Pacostea aceasta chiar din senin veni preste capul meu. RETEGANUL, P. II 50. Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap! CREANGĂ, P. 25. A veni cu jalba-n proțap v. jalbă. A-i veni cuiva de-a gata (sau mură-n gură) = a căpăta fără nici o osteneală. A veni la cunoștința cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva. Plîngerile boierilor veniseră la cunoștința sultanului. ISPIRESCU, M. V. 9. ♦ (Despre obiecte) A sosi (fiind adus, trimis, expediat de cineva). Îi veneau scrisori și cereri de departe, din niște tîrguri cu nume ciudate. SADOVEANU, B. 10. Pînă acu n-am primii banii. Firește că în două-trei zile îmi vin. CARAGIALE, O. VII 7. Vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic, a fi difuzat. «Familia», revistă populară, venea negreșit la Blaji. CĂLINESCU, E. 114. ♦ (Despre zgomote și despre adieri, mirosuri etc.) A ajunge pînă la persoana care vorbește sau despre care se vorbește sau pînă într-un loc determinat. Vorbele veneau greu, vîntul le împingea îndărăt, le ștergea, le schimba. DUMITRIU, P. F. 21. Venea pînă la foc sunet de ape de la un vad al Moldovei. SADOVEANU, N. P. 25. Mi-a venit la nas bunul miros de la friptura ta. RETEGANUL, P. III 62. Îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, L. 214. 3. A se duce să viziteze pe cineva, a merge în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva, a apărea, a se ivi, a se prezenta undeva sau la cineva. Venea la tîrg din cînd în cînd, ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. Simțind că are să vie tată-său la judecată... se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă. ISPIRESCU, L. 277. Venea în toate zilele să cerceteze cum îi mai merge. CARAGIALE, O. III 76. Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă. EMINESCU, O. I 92. Vulpea nu venea pe-acolo cît știa că sturzul n-are ce-i da. ȘEZ. III 185. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plînge sau a fi gata să plîngă. O duceam în brațe și-mi veneau lacrimile, cînd o vedeam atît de ofilită! SADOVEANU, O. I 315. (Despre gînduri, idei) A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a-i da (cuiva ceva) prin minte deodată, pe neașteptate. Te-am auzit pomenind ceva despre mama ta... și nu știu cum mi-au venit în cap copiii tăi. SAHIA, N. 32. Îmi veni în minte o idee genială. HOGAȘ, M. N. 94. Lui Urmă-Galbină îndată-i veni prin minte că așa este. RETEGANUL, P. V 76. Se frămîntă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. CREANGĂ, P. 310. Ce (cîte sau cum) îi vine cuiva pe limbă (sau la gură) = ce (cîte sau cum) exprimă cineva spontan și fără discernămînt, într-un moment de surescitare. Tocmai pentru că acum colonelul era în toane bune și-l lua peste picior, Mitică putea să-i vorbească despre tot ce avea în suflet și-i venea pe limbă. PAS, Z. III 170. Căzuse... blestămîndu-ne cum îi venea la gură. CREANGĂ, A. 111. (Cu pronunțare regională) Muierea... nu-l mai slăbea din.... cîte-i vineau la gură. RETEGANUL, P. I 7. A-i veni (cuiva) (moș) Ene pe la gene v. moș (I 1). 4. A urma după altcineva sau altceva; a succeda. Pe urmă vine casa lui Macedon Cercetașu, pe urmă casa primarului. REBREANU, I. 10. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămîna etc.) Ce vine = anul (sau luna, săptămîna etc.) următor celui de față. Cei ce vin (sau vor veni) (după noi) = urmașii noștri. Banii ne trebuie să... clădim locașe pentru iertarea păcatelor noastre și pentru cei ce vor veni după noi. DELAVRANCEA, O. II 196. Noi știm că-i multă viața Și în noi și-n cei ce vin. COȘBUC, P. II 107. A-i veni cuiva rîndul = a sosi (după o așteptare) rîndul cuiva la o acțiune. A! boieri, a venit și rîndul domnului. DELAVRANCEA, O. II 159. Veni rîndul să-i dea o desagă de galbini. RETEGANUL, P. IV 19. Așa-i c-a venit și rîndul mieu? CREANGĂ, P. 54. ♦ A urma după cineva în grad sau în rang; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie. După boierime, veneau breslele negustorilor și a meseriașilor, lipsite de orice drept municipal. ALECSANDRI, la NEGRUZZI, S. I X. 5. A-și avea originea, a deriva, a proveni, a purcede, a izvorî, a se trage din.... Afin, știind din ce venea boala intră... la împărăteasă. ISPIRESCU, L. 118. ♦ A decurge (ca o consecință). Te pun... la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ți vină dupe urma cuvintelor mele, iubite autorule. ODOBESCU, S. III 11. Hanii n-au vînat decît folosul lor și d-acilea vine că ei erau gata a încheia un tractat. BĂLCESCU, O. II 151. 6. A sosi sau a se întoarce în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. Venea tîrziu acasă pentru că se ducea probabil la teatru. CĂLINESCU, E. 178. Dintr-alte țări de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. COȘBUC, P. I 90. Șezi aici pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97. Fie, mă duc; dar vin îndată îndărăt. ALECSANDRI, T. I 252. Dar lui, măre, nu-i venea Nici lăptuțul la măsură, Nici cașul la-nchegătură. TEODORESCU, P. P. 514. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) mintea la loc (sau în cap, la cap) sau a-i veni (cuiva) mintea acasă = a deveni mai înțelept, a se cuminți, a se potoli, a se îndrepta. Mă bucuram că i-a venit și lui... mintea la loc. C. PETRESCU, Î. II 238. Îmblătea pe bietul țigan ca să-i vină mintea la loc. RETEGANUL, P. I 74. A-i veni (cuiva) inima (sufletul, graiul) la loc = a se liniști (după o spaimă, o emoție); a-și recăpăta încrederea, curajul. Tîrgovețului nu-i venise încă nici inima, nici graiul la loc. GALAN, Z. R. 49. Venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti la ceea ce gîndea, se înfățișează înaintea tată-său. CREANGĂ, P. 192. Iată-l!... O! parcă-mi mai vine inima la loc. ALECSANDRI, T. II 30. A-și veni în fire (în simțire, în cunoștinți sau, regional, în ori) = a se reculege, a se dezmetici. Cei de față stăteau încremeniți: încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386. Fata... era mai mult moartă decît vie; abia și-au putut veni în ori. SBIERA, P. 309. După ce-și veni în simțiri din amețeală, își ținu firea. ISPIRESCU, L. 136. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să-ți dai seama, să înțelegi; devii mai îngăduitor. Ei bravo! Așa mai vii de-acasă, puiule! C. PETRESCU, C. V. 343. Ia, acum mai vii de-acasă, fătul mieu. CREANGĂ, P. 223. (Cu modificarea expresiei) Tocmai acum îmi veni și dumnealui de-acasă și pricepu că nesocotită fu a lui cerere. ISPIRESCU, U. 106. (Învechit și popular) A-și veni în cunoștință (sau în socotință) = a-și da seama, a pricepe; a se lămuri. Începură a-și da coate, a-și veni în cunoștință. ISPIRESCU, L. 38. Boierii și-au venit în cunoștință; au văzut că turma nu poate fi fără păstor. NEGRUZZI S. I 149. Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea nici cea mai mică parte a [ostrovului]. DRĂGHICI, R. 154. (În imprecații) Veni-ți-ar (veni-i-ar etc.) numele, exprimă dorința ca cel căruia ne adresăm (sau despre care vorbim) să nu se mai întoarcă din locurile unde se duce. 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. Curtea venea ceva mai depărtișor de sat, încolo, pe-un deal. MIRONESCU, S. A. 104. Pe sub teii de pe vale, Cam pe unde vine moara. PĂUN-PINCIO, P. 76. Din sus de Humulești vin Vînătorii Neamțului. CREANGĂ, A. 71. ♦ A ajunge pînă la...; a atinge. Genele... așa-i erau de lungi și de dese de-i veneau pînă la gură. RETEGANUL, P. V 36. Iarbă verde subțirică și naltă de-mi venea pînă mai sus de genunchi. ISPIRESCU, L. 244. ◊ Expr. (Rar) A-i veni (cuiva) apa la gură, se spune cînd cineva se găsește într-o situație foarte grea. Alegea totdauna vremurile cele mai grele, cînd adică se sculau turcii cu război asupra lui Mihai Viteazul, cu gînd ca, văzînd Mihai că-i vine apa la gură, să făgăduiască tot ce va cere... Batóri. ISPIRESCU, M. V. 34. 8. A ajunge într-o anumită situație, stare, poziție. Turcii... mijlociră să vie domn [Mihai]. ISPIRESCU, M. V. 4. Iarăși au venit în ce dintăi ticăloasă stare. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). Ei! se-ngroașă gluma!... Pînă ce am venit în nas. DELAVRANCEA, O. II 113. A-i veni (cuiva) rău = a fi cuprins de amețeală, a se simți rău, a-și pierde (sau a fi pe punctul de a-și pierde) cunoștința. Abia mai putu îngăima cîteva cuvinte fără șir, pătrunsă de un fior la gîndul... că lui Nicu i s-a întîmplat ceva. Îi veni rău. CAMIL PETRESCU, O. II 486. Un sentiment de neliniște, de osteneală. îl grăbea spre casă, ca pe un om care simte că-i vine rău. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune cînd cineva se află într-o situație neplăcută, penibilă. Din copilăria mea sînt deprins a asculta de tată și, tocmindu-te pe line, parcă-mi vine nu știu cum. CREANGĂ, P. 203. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba că sau a veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva sau (franțuzism neobișnuit) a veni la... = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. La urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cîntat. REBREANU, R. I 173. Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie. ISPIRESCU, L. 127. Fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun ca la un frate. CREANGĂ, P. 200. Nimic mai frumos decît situația acestui tîrg pe un vesel podiș îmbrățoșat de Șiret și Moldova... Dar iacă am venit la Moldova. Vornicul Ureche zice că numele țării vine de la ea. NEGRUZZI, S. I 194. A veni la vorba (la vorbele sau la cuvîntul) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat au fost bune. Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele? CREANGĂ, P. 213. Mă tem să nu viu la cuvintele căpitanului. DRĂGHICI, R. 15. Și din gură mi-i zicea: Ai venit la vorba mea. TEODORESCU, P. P. 628. Vine cam ciudat = este sau pare ciudat. Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntîmplă în oricare loc. ALEXANDRESCU, P. 64. Cum vine asta? = a) ce înseamnă, cum trebuie interpretat acest fapt? b) cum se tălmăcește? Cum vine asta pe limba noastră, întrebă șeful de echipaj. BART, S. M. 101. Așa vine vorba = așa se spune, așa e obiceiul. Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi zicîndu-vă: dragii moșului căci de! așa vine vorba. ISPIRESCU, U. 2. Vorba vine = e numai un fel de a vorbi (care nu corespunde realității); aș! de unde! Ceasul primejdiei se apropie... Așa mă tem. – Te temi?..Vorba vine. ALECSANDRI, T. 1124. A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac v. hac1.9. (Despre întîmplări, evenimente) A se produce, a avea loc, a se întîmplă. De-ar veni o întîmplare nouă, pe care am ajuta-o să se prefacă în minune. SADOVEANU, P. 110. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163. Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. Expr. (Popular) Vine un an (de cînd... ) = se împlinește un an (de cînd... ). Mă muncesc de vine-un an Să fac din pelin zahar. TEODORESCU, P. P. 285. A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva, momentul decisiv (în special momentul morții). Mă gîndesc că omul nu știe cînd îi vine ceasul. DELAVRANCEA, O. II 219. În ziua a treia, îi veni ceasul nașterii. ISPIRESCU, L. 121. (Fig.) Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67. 10. (Cu valoare de semiauxiliar și cu subiectul logic în dativ) A fi cuprins sau stăpînit de un gînd, de o senzație, de o dorință; a fi înclinat sau dispus la ceva, a simți nevoia să. Nu care cumva să-i vie poftă să și domnească. ISPIRESCU, L. 327. Mi-au venit și mie toane. EMINESCU, N. 20. Să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă. ODOBESCU, S. III 11. I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă! Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn, Trebuie să i-l adorm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ◊ (Urmat de propoziții cu verbul la conjunctiv sau la infinitiv) Nici în casă nu-i venea să rămînă peste noapte. BART, E. 255. S-a trezit deodată cu Șofron, dar nu-i venea să se scoale. SLAVICI, O. I 220. Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul. Pe de-o parte îți vine a rîde și pe de alta îți vine a-l plînge. CREANGĂ, P. 243. (Eliptic) Aș juca și nu știu bine; M-aș lăsa și iar nu-mi vine.= JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. ◊ Expr. A nu-i veni (cuiva) să creadă v. crede (2). A-i veni (cuiva) bîzdîcul v. bîzdîc. A-i veni cuiva hachițele v. hachițe. A-i veni cuiva (toți) dracii = a se înfuria, a se mînia. Ce-ți (-i etc.) vine (să... )? se spune cînd cineva face un lucru ciudat, nesăbuit. Ei, acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele? BARANGA, I. 162. Ce-i veni lui, ia o piatră și aruncînd-o către fîntînă, nemerește drept în tigvă. ISPIRESCU, L. 357. Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele. CREANGĂ, A. 4. Cum îi vine cuiva = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. Fata minte cum îi vine. COȘBUC, P. I 203. N-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155. A-i veni cuiva la îndemînă (sau la socoteală) = a-i conveni cuiva, a-i fi pe plac. Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aevea. ISPIRESCU, L. 184. Se prinde în joc lîngă o fată care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163. A-i veni bine (să...) v. bine1 (II). A-i veni la merchez v. merchez. A-i veni greu (să...) v. greu1 (2). A-i veni peste mînă v. mînă (1). A nu-i veni la cherem v. cherem. 11. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau, în construcții negative, rău). Am niște rochii pentru Sabina... Prefăcute, cred că au să-i vină foarte bine. C. PETRESCU, C. V. 227. Cearcă să vadă dacă papucul vine pe piciorul fetei babei. ȘEZ. V 67. ♦ (Învechit, mai ales în construcții negative) A se potrivi, a cadra. Căci nu vine Pentru mine Să știu seri ca-un diac. NEGRUZZI, S. II 110. 12. (Popular) A-i reveni sau a i se cuveni cuiva (de drept, printr-o împărțeală etc.). (Refl.) Puțintel ți s-a venit Num-un stînjin de pămînt. MARIAN, Î. 516. Ieri am fost la cănțelerit și vătavul a spus că nu mi se vine nimic. CONTEMPORANUL, IV 392. ♦ (Adesea în construcții impersonale, construit cu dativul) A reprezenta rezultatul unei măsurători, unui calcul. Miu că se necăjea, Trăgea măciuca de la sacsana, care venea șaptesprece oca. MAT. FOLK. 214. La măciucă se uita: Cu dreapta C-o apuca, În cîntar Că mi-o punea, Zece oca că-mi venea. TEODORESCU, P. P. 599. 13. (Însoțit de un nume predicativ formează predicate nominale) A se afla într-o anumită legătură de dependență (cu cineva). [Prietenii] ofițerului veneau, cum s-ar zice, cumetri cu alde Ciupitu cîrciumarul. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Într-o fereastră din multele ferestre ale acelui castel zărește o femeie cosind, care îi venea oarecum cunoscută.BOTA, P. 78. – Prez. ind. pers. 2 și: (regional) vini (HODOȘ, P. P. 164), imper. pers. 2 sg. și: vină (SADOVEANU, D. P. 78), vino, part. și: (regional) vint (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398), vent.

IN EXTÉNSO loc.adv. Pe larg; în întregime. [< lat. in extenso].

IN EXTRÉMIS loc.adv. În ultimă instanță. ♦ Pe patul de moarte, când omul trage să moară. [< lat. in extremis].

IN MEMORIAM loc.adv. În memoria, în amintirea (unei personalități, a unui eveniment important). [< lat. in memoriam].

IN VÍTRO loc.adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În afara organismului. [< lat. in vitro].

IN VÍVO loc.adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În organismul viu. [< lat. in vivo].

IN-CUÁRTO adj., s.n. invar. v. in-cvarto.

IN-CVÁRTO adj., s.n. invar. (Format) în care coala de hârtie imprimată a fost îndoită în patru, alcătuind opt pagini; (carte) care are acest format. [Scris și in-quarto, var. in-cuarto adj., s.n. invar. / cf. fr. in-quarto, lat. in quarto].

IN-FÓLIO adj., s.n.invar. (Format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini; (carte) care are acest format. [Pron. -li-o. / < fr., lat. in-folio].

IN-OCTÁVO adj., s.n. invar. (Format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în opt, formând șaisprezece pagini; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-octavo].

IN-PLÁNO adj., s.n. invar. (Format de) foaie imprimată și împăturită în două; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-plano].

IN-QUÁRTO adj., s.n. invar. v. in-cvarto.

ÍNDIU s.n. Metal alb-argintiu, maleabil, care se găsește în blendă. [Pron. -diu, var. indium s.n. / < fr. indium].

IN ABSTRÁCTO loc. adv. în afară de realitate, de fapte. (< lat. in abstracto, în abstract)

IN AETÉRNUM loc. adv. pentru eternitate, pentru totdeauna. (< lat. in aeternum)

IN CÓRPORE loc. adv. împreună, cu toții, în totalitate. (< lat. in corpore)

IN EXTÉNSO loc. adv. pe larg; în detaliu, în întregime. (< lat. in extenso)

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. în ultimul moment, în ultimă instanță. 2. pe patul de moarte. (< lat. in extremis)

IN MEMÓRIAM loc. adv. în memoria, în amintirea (unei personalități, a unui eveniment important). (< lat. in memoriam)

IN NÚCE loc. adv. scurt și cuprinzător, în forma cea mai restrânsă. (< lat. in nuce)

IN SÍTU loc. adv. în mediul natural, la fața locului. (< lat. in situ)

IN SPE loc. adv. pe, în viitor. (< lat. in spe)

IN VÍTRO loc. adv. (despre un proces biologic) reprodus experimental în afara organismului. (< lat. in vitro, în sticlă)

IN VÍVO loc. adv. (despre un proces biologic) reprodus experimental în organismul viu. (< lat. in vivo, în viață)

IN-CVÁRTO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată a fost îndoită în patru (opt pagini). (< fr. in-quarto)

IN-FÓLIO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două (patru pagini). (< fr., lat. in folio)

IN-OCTÁVO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în opt (16 pagini). (< fr., lat. in octavo)

IN-PLÁNO adj. inv., s. n. (format de foaie) imprimată și împăturită în două. (< fr., lat. in plano)

ÍNDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă. (< fr. indium)

vitro în loc. adv. lat. in vitro (biol.) Într-un mediu artificial, în laborator ◊ „Numărul copiilor născuți în lumea întreagă prin procedeul «in vitro» se ridică la opt, cei de acum fiind primii gemeni: un băiat și o fetiță [...] Cei doi «gemeni-eprubetă» și mama sunt în prezent într-o stare excelentă.” Sc. 9 VI 81 p. 3. ◊ „Vedeta congresului de la Monte Carlo [...] privind sterilitatea s-a dovedit a fi, fără dubii, fecundația «in vitro», tehnică modernă ce cunoaște o răspândire vertiginoasă și care promite să detroneze majoritatea celorlalte mijloace de luptă împotriva nefertilității. După mai mulți ani de la nașterea primului «bebe-eprubetă» [...] sunt astăzi în lume peste 1000 de copii care au văzut în același mod lumina zilei.” R.l. 3 X 84 p. 6; v. și implanta

IN EXTÉNSO loc. adv. În întregime; pe larg; integral. /Cuv. lat.

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1) În cele din urmă, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2) În ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /Cuv. lat.

IN-CVÁRTO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în patru, formând opt pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. /<lat. in-quarto

IN-FÓLIO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în două, formând patru pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. [Sil. -li-o] /Cuv. lat.

IN-OCTÁVO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în opt, formând șaisprezece pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. /Cuv. lat.

ÍNDIU n. Metal alb-cenușiu, maleabil, ductil, având diverse întrebuințări în industrie. /<fr. indium[1]

  1. Var. indium (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

ÎN prep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând interiorul unui spațiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafața, direcția) Stă în casă. A zbura în cosmos. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Vine în fiecare seară. 3) (exprimă un raport modal sau comparativ) Vine în fugă. 4) (exprimă un raport final) Pregătire în vederea congresului. 5) (exprimă un raport instrumental, indicând mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins în capcană. 6) (exprimă un raport de relație) În ce privește; la. Iute în mișcări. 7) (exprimă un raport de tranziție) Schimbare în bine. 8) (exprimă un raport calificativ, indicând domeniul sau sfera de activitate, o caracteristică, posesia) S-a specializat în chirurgie. 9) rar (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din pricina; în urma. Se clatină în vânt. 10) (exprimă un raport cantitativ) Au plecat în trei.În de aproape intim; foarte bine. În de ajuns suficient; îndestulător. În de seară spre (înspre, către) seară. În susul în partea (sau în direcția) de sus. În josul în partea (sau în direcția) de jos. În afară de cu excepția; exceptând. În privința relativ la; cât privește. /<lat. in

NEBĂGÁRE f. (negativ de la băgare): ~ de seamă neatenție. Din ~ de seamă din neatenție. Cu ~ de (sau în) seamă neatent. ~ în seamă trecere cu vederea; desconsiderare. /ne- + băgare

NEBĂGÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la băgat): ~ în seamă a) neobservat; b) de care nu s-a ținut sau nu se ține cont; neglijat. /ne- + băgat

ȚOL1 ~i m. (în Marea Britanie, S.U.A. și în alte țări) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 25,4 mm). /<germ. Zoll

A VENÍ vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se mișca, apropiindu-se de ținta mișcării. ~ spre casă. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a sosi; a ajunge. Trenul a venit în gară.~ la spartul târgului a sosi prea târziu. ~ cu sufletul la gură (sau într-un suflet) a veni în fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se întoarce, a reveni la locul de mai înainte. Păsările vin la cuiburile lor. 4) A-și avea originea; a proveni. 5) (despre îmbrăcăminte, încălțăminte) A se potrivi bine; a fi pe măsura cuiva. Pantofii îi vin bine. 6) (despre ape) A ajunge până la o înălțime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

in-corpore adv. cu toții la un loc.

in-extenso adv. pe larg, în întregime: Monitorul oficial reproduce in-extenso desbaterile Corpurilor legiuitoare.

in-extremis adv. când omul trage să moară: testament făcut in extremis.

in-folio n. 1. formatul uneicărți a cării foaie de tipar e îndoită în două și face patru pagini; 2. carte cu acest format.

in-octavo a. carte ale carii coli sunt îndoite în opt și formează 16 pagini.

în prep. exprimă: 1. interiorul: în cameră; fig. în minte; 2. diverse raporturi locale sau temporale, pe: stă în picioare; 3. peste: în trei zile. [Lat. IN].

nebăgare f. numai în locuțiunile: nebăgare de seamă, neatențiune; nebăgare în seamă, dispreț.

pișcă’n-floare m. numele bucovinean al grangurului.

venì v. 1. a se mișca dela un loc spre cel ce vorbește sau cu care se vorbește: aștept să vie; 2. a sosi, a veni pe neașteptate: a venit aseară, îi vine leșin; 3. a se ridica, a ajunge: apa vine până aici; 4. a deriva: această vorbă vine din grecește; 5. fig. a trece prin minte: ce îi vine lui, îi vine să se ducă; 6. a fi afectat: îi vine fiori, îi vine greu; 7. a se potrivi: pălăria îi vine bine, nu-i vine la socoteală. [Lat. VENIRE].

4) *im-, pref. lat. întrebuințat în ainte de b și p îld. in și care corespunde cu rom. ne-, ca în im-berb, im-pudic, îld. ne-bărbos, ne-rușinat. În ainte de alt m cade, ca în imaculat îld. immaculat.

3) im v. intr. la pers. I pl. (lat. îmus). Vechĭ. (Ps. Șch., presupunînd că nu e greșală de scris îld. venim). Venim, mergem.

*in córpore loc. adv. latină care înseamnă „în corp, toțĭ la un loc”: a pleca in corpore.

*in octávo, cuv. latine care înseamnă „în opt” și care se întrebuințează cînd e vorba de o coală tipărită și îndoită așa în cît să formeze 8 foĭ saŭ 16 paginĭ.

*in quárto, cuv. latine care se pronunță in cŭarto și înseamnă „în patru” și se întrebuințează cînd e vorba de coală tipărită și îndoită așa în cît să formeze 4 foĭ saŭ 8 paginĭ.

*in-fólio n., pl. tot așa saŭ in-foliurĭ (fr. [d. lat.] in-folio. V. folio, foliant). Formatu uneĭ foĭ îndoite numaĭ în 2 (4 paginĭ). Carte de acest format: un in-folio.

*índiŭ n. Chim. Un metal alb trivalent cu o greutate atomică de 113,4 și care se scoate din blendele de la Freiberg (Saxonia).

în, prep. (lat. ĭn, it. eng. in, pv. fr. cat. sp. en, pg. em. V. întru). În ăuntru: mă duc orĭ staŭ în casă, în oraș, în România, mĭ-a intrat un glonț în picĭor, mĭ-a venit o ideĭe în minte, în cap. În timp de: a construi o casă în treĭ lunĭ, într’o vară. Peste, după: într’o oră mă întorn. La: l-a lovit în cap, în picĭor. Pe: îmĭ pun pălăria în cap, haĭna în spinare, cizmele în picĭoare. Cu: a călca în picĭoare (cu picĭoarele). Între, pintre: a rămînea în străinĭ. A sta în picĭoare, a sta pe picĭoare, drept, nu șezînd. A sta în ușă, a sta pe prag, între ușorĭ. Doctor în filologie, student în matematică, doctor care știe filologia, student care învață matematica. A fi în floare, a fi înflorit, (fig.) a fi în timpu celeĭ maĭ marĭ strălucirĭ. A fi în rugăcĭune, a fi în timpu cînd îțĭ facĭ rugăcĭunea. A fi în armată, a fi militar. În cît, pînă cînd, de, că: a strigat așa de mult, în cît a răgușit; țipa în cît îțĭ lua auzu; era așa de furios, în cît nu maĭ vedea nimica. V. întru, cît, că.

nebăgáre f. Nebăgare de samă, inatențiune, scăpare din vedere. Nebăgare în samă, dispreț, trecere cu vederea.

nebăgát, -ă adj. Nebăgat în samă, trecut cu vederea, neglijat, disprețuit: pentru înțelept, a fi nebăgat în samă nu e o nenorocire.

pișcă’n-floáre saŭ -florĭ m. fără pl. Buc. Gangur.

2) vin și viŭ, venit, a veni v. intr. (lat. vĕnire, it. venire, pv. fr. cat. sp. venir, pg. vir.Vin și viŭ, viĭ, vine, venim, venițĭ, vin; să vin și să viŭ, să viĭ, să vie și să vină; viind și venind. Întocmaĭ ca pun, puĭ și țin, țiŭ. – V. con-, de-, pre-, pro- și re-vin și inventez). Mă transport, mă duc acolo unde e cel ce vorbește orĭ îĭ vorbesc eŭ saŭ acolo unde e lucru saŭ persoana despre care se vorbește: a venit acasă, îl aștept să vie, va veni și el acolo, va veni la ospăț. Sosesc: poșta, trenu a sosit. Supravin, apuc: ĭ-a venit leșin de rîs. Ajung, mă rîdic: apa-ĭ venea pînă la gît. Mă deriv: Român vine din (saŭ de la) latinu Romanus. Mă aflu, sînt, îs situat, am locu: nu știŭ unde vine acel sat, știŭ cum vin bucățile la mașina asta. A veni după, a urma: eŭ vin după tine. A-țĭ veni bine, 1. a te bucura: nu ĭ-a venit bine cînd l-am mustrat, 2. a ți se potrivi, a te prinde, a-țĭ sta bine: haĭna îĭ vine bine. A-țĭ veni răŭ, 1. a ți se face răŭ, a te îmbolnăvi, 2. a nu ți se potrivi: haĭna îĭ vine răŭ. Bine aĭ venit, fiĭ bun venit, expresiune pin care-ĭ arățĭ cuĭva că te bucurĭ de venirea luĭ.

iní, in, vb. intranz. – (dial.) A veni; a zini: „Ină, tată, ină! / Oile furatu, / În țară mânatu” (Papahagi, 1925: 124). „Știu că-ar ini și mândru / Ca să-și stâmpere doru” (Papahagi, 1925: 207). „Sunetul v, în unele cuvinte, în dreapta Tisei (pe Vișeu) și în jos de Sighet, nu se pronunță; ex: iță, ițăl, ine, otrăiesc (viță, vițel, vine, otrăvesc); pe când în ținutul Izei și al Marei, v se pronunță z; ex: ziță, zițel, zine, otrăzesc” (Țiplea, 1906: 413). – Var. a lui veni (< lat. venire).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

in2 (lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri

in (lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri

in córpore (lat.) loc. adv.

in exténso (lat.) loc. adv.

in extrémis (lat.) loc. adv.

in gálben (in îngălbenit) s. m. + adj.

*in memóriam (lat.) loc. adj., loc. adv.

in núce (lat.) loc. adj., loc. adv

in spe (lat.) loc. adj., loc. adv.

!in vítro (lat.) (vi-tro) loc. adj., loc. adv.

!in vívo (lat.) loc. adj., loc. adv.

in-fólio2 (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-fólio1 (lat.) (-li-o) adj. invar.

in-gálben (plantă) s. m.

in-octávo1 (lat.) adj. invar.; abr. in 8°

*in-octávo2 (lat.) s. n., art. in-octávoul; pl. in-octávouri; abr. in 8°

in-pláno1 (lat.) adj. invar.

in-pláno2 (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-quárto1 (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) adj. invar.; abr. in 4°

in-quárto2 (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) s. n., art. in-quártoul; pl. in-quártouri

índiu [diu pron. diu] s. n., art. índiul; simb. In

!nebăgáre de seámă (neatenție) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii de seámă

!nebăgáre în seámă (lipsă de considerație) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii în seámă

!píșcă-n-floáre (pasăre) (reg.) s. m.

țol1 (unitate de măsură) s. m., pl. țoli; simb. in; ″

vení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vin, 1 pl. vením, imperf. 3 sg. veneá; conj. prez. 3 să vínă; imper. 2 sg. víno

in spé loc. adv., loc adj.

in-cvárto adj.; abr. in 4°

in-fólio adj. invar., s. n. (sil. -li-o)

in-octávo adj.; abr. in 8°

índiu s. n. [-diu pron. -diu], art. índiul; simb. In[1]

  1. Var. indium (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

nebăgáre de (sau în) seamă s. f. + prep. + s. f.

nebăgát adj. m., pl. nebăgáți; f. sg. nebăgátă, pl. nebăgáte

țol (unitate de măsură) s. m., pl. țoli

vení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vin, 1 pl. vením, imperf. 3 sg. veneá; conj. prez. 3 sg. și pl. vínă; imper. 2 sg. víno; ger. venínd

veni (ind. prez. 1 sg. vin, conj. vină, ger. venind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ vârful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (instrumental) (înv.) spre. (~ tine îmi pun nădejdea.)

PIȘCĂ-N-FLOÁRE s. v. grangur.

VENÍ vb. 1. v. ajunge. 2. v. sosi. 3. v. lua. 4. v. apropia. 5. v. întoarce. 6. v. intra. 7. v. înfățișa. 8. v. pofti. 9. v. năvăli. 10. v. izvorî. 11. v. face. 12. v. situa. 13. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 14. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 15. v. cuprinde. 16. v. năzări. 17. v. surveni. 18. v. deriva. 19. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful îi ~.) 20. v. potrivi. 21. v. costa.

VENÍ vb. v. angaja, avea, băga, cadra, cădea, cântări, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, încadra, înțelege, învoi, merge, potrivi, preface, proveni, reieși, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vârî.

VÍNO interj. hai!, haide!, (înv.) ni! (Vino încoace!)[1]

  1. Este de fapt imperativul verbului a veni. gall

ÎN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ vîrf.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (instrumental) (înv.) spre. (~ tine îmi pun nădejdea.)

veni vb. v. ANGAJA. BĂGA. CADRA. CĂDEA. CÎNTĂRI. CONVENI. CORESPUNDE. COSTA. CUVENI. DECURGE. FACE. FI. INTRA. ÎNCADRA. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. MERGE. POTRIVI. PREFACE. PROVENI. REIEȘI. REVENI. REZULTA. SCHIMBA. TOCMI. TRANSFORMA. URMA. VÎRÎ.

VENI vb. 1. a ajunge, a sosi, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a pica, a sosi. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a se lua, a merge, a se ține. (Se dă jos și ~ după car.) 4. a se apropia. (~ să te îmbrățișez.) 5. a se înapoia, a se întoarce, a reveni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd ai ~ acasă?) 6. a intra. (~ te rog în casă!) 7. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (A ~ la proces, la miliție etc.) 8. a năvăli, (pop.) a da. (Stai puțin că doar nu ~ barbarii!) 9. a izvorî, (înv.) a se scure. (De unde ~ acest rîu?) 10. a se face, a se ivi, a se lăsa, a sosi. (Cum ~ seara, pleacă.) 11. a se afla, a fi, a se găsi, a se situa, (înv. și pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 12. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ pînă la mijloc.) 13. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 14. a-l apuca, a-l cuprinde. (I-a ~ amețeala.) 15. a-l apuca, a-i cășuna, a i se năzări, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu știu ce i-a ~ așa deodată.) 16. a se întîmpla, a se produce, a surveni. (Seismul a ~ pe neașteptate.) 17. (LINGV.) a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Cuvîntul „muncitor” ~ de la „munci”.) 18. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vîji. (Pantoful îi ~.) 19. a-i cădea, a i se potrivi, a-i ședea. (Haina îi ~ bine.)

VINO interj. hai!, haide!, (înv.) ni! (~ încoace!)[1]

  1. Interj. vino este de fapt verbul a veni la imperativ, pers. a 2-a sing. — LauraGellner

A veni ≠ a (se) duce, a pleca


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

in s. n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho.Der. inar, s. m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 și DAR, direct din lat. linarius); inărie, s. f. (teren cultivat cu in); inărică, s. f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriță, s. f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inișor, s. m. (plantă, inăriță); iniță, s. f. (tesovină din semințe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineață, s. f. (in sălbatic, Linum perenne); inuță, s. f. (plantă, Anagallis arvensis); iniște, s. f. (teren cultivat cu in).

in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant.

în- Prefix verbal, care adaugă noțiunii de bază o nuanță factitivă. Lat. in, cf. în. A intrat în rom. prin intermediul cuvintelor care aveau încă din lat. pref. in-, cf. împuta, începe, închide, etc.; a fost însă productiv în rom. întrucît servește pînă și la derivarea unor cuvinte care nu fac parte din fondul lat., cf. încîrliga, încorseta, încovriga, îndușmăni, însufleți etc. Este puțin probabil, prin urmare, ca la vb. de origine lat. să fie vorba de in- primitiv; verbigracia, a înăcri, considerat în general ca un der. din lat. *inacrire, poate fi privit, cu mai mari șanse de probabilitate ca der. de la acru, cu pref. rom. în-. Pentru acest comp., cf. Iordan, Compuse românești cu în-, BF, III, 1936, 57-116. Inde-, de la în și de, de folosește în puține expresii fixe (înde seară, noaptea; înde noi, între noi), cf. DAR, și îndemnînă (după ipoteza greșită a lui Crețu 336, inde- ar fi lat. ante; după Candrea-Dens., 854, din lat. inde).

în prep.1. Indică locul sau spațiul în care se desfășoară o acțiune. – 2. Indică scopul sau finalitatea unei acțiuni. – 3. Indică intrumentul, materia sau modul. – 4. Indică o cauză. – 5. Indică timpul. – 6. Indică prețul și, în general, echivalența numerică. – Mr. (î)n, istr. (ă)n. Lat. in (Pușcariu 799; Candrea-Dens., 833; REW 4328; DAR), cf. it. in, prov., fr., cat., sp. en, port. em. Cf. Moser 427. – Comp. din, prep. (de la, indică originea, proveniența, sursa; indică materia, instrumentul, modul sau cauza; de la, indică timpul), de la de și în (înv. deîn, den); prin, prep. (indică spațiul parcurs; indică mijlocul, modul sau cauza), de la pre și în, sau din lat. per in (Candrea-Dens., 835), înv. pre în, pren.

țol (-li), s. m. – Măsură de un lat de deget. Germ. Zoll (Borcea 216).

vení (vin, -ít), vb.1. A merge către, a se apropia de. – 2. A sosi. – 3. A se prezenta, a face o vizită. – 4. A se învoi, a cădea la învoială. – 5. A așeza, a potrivi. – 6. A se afla, a fi situat. – 7. A purcede, a proveni. – 8. A se umfla, a crește apa unui rîu. – 9. A se potrivi. – 10. A izvorî, a emana. – 11. A trece, a se transmite. – 12. A interesa, a privi. – 13. A se produce, a se face. – 14. A se deștepta, a se manifesta. – 15. A avea dispoziție, a avea chef. – 16. A se petrece, a se întîmpina. – 17. A surveni, a ataca. – 18. A ieși. – 19. (Popular, cu după) A accepta o tînără în căsătorie. – Mr. vin, vińu, vinit, vinire, megl. vin(iri), istr. viru. Lat. venῑre (Pușcariu 1887; REW 9200), cf. vegl. vener, it. venire, prov., fr., sp. venir, cat. vindre, port. vir.Der. venire, s. f. (venită; sosită); venit, s. n. (venire; sosire; cîștig, rentă); venitură, s. f. (aluviune; venetic); viitor, adj. (care vine; s. n., timpul care urmează prezentului), var. înv. viitoriu, format pornind de la subj. să viu, să vie, ca puitor < pune; viitorime, s. f. (posteritate); viitorie, s. f. (înv., viitor); viitură, s. f. (venire; umflare, creștere apei). – Din rom. provine rut. wenit „rentă” (Miklosich, Wander., 20). Der. neol. conveni, vb., v. mai sus; contraveni, vb.; contravenți(un)e, s. f.; deveni, vb.; interveni, vb.; intervenți(un)e, s. f.; preveni, vb.; preveniență, s. f. (atenție); prevenit, s. m. (acuzat); prevenitor, adj. (atent); preventiv, adj.; prevențiune, s. f. (închisoare preventivă); proveni, vb.; proveniență, s. f.; supraveni, vb.; reveni, vb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.

in situ, calitatea unei roci, min., fosil etc. de a se găsi în locul său de origine.

iní, in, vb. intranz. – (pop.) A veni; (dial.) a zini: „Ină, tată, ină! / Oile furatu, / În țară mânatu” (Papahagi 1925: 124). „Știu că-ar ini și mândru / Ca să-și stâmpere doru” (Papahagi 1925: 207). „Sunetul v, în unele cuvinte, în dreapta Tisei (pe Vișeu) și în jos de Sighet, nu se pronunță; ex: iță, ităl, ine, otrăiesc (viță, vițel, vine, otrăvesc); pe când în ținutul Izei și al Marei v se pronunță z; ex: ziță, zițel, zine, otrăzesc” (Țiplea 1906: 413). – Lat. venire.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

In, simbol chimic pentru indiu.

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Plantă anuală din familia linaceelor, cu tulpina subțire, fibroasă, frunze mici, înguste și flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); în regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din semințe ulei, folosit în industria lacurilor, linoleumului etc. Semințele conțin o toxină, linamarina, care, după presare (în vederea obținerii uleiului), în prezența apei și sub influența unei enzime, se descompune în acid cianhidric, acetonă și glucoză; simptomele intoxicației sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului (1). ♦ Pânză făcută din aceste fire.

IN subst. 1. Inescu, Stoica, munt. (RI VII 178); -l (mold); Inești s. (Sd XXI). 2. + -oiă, Inoi/ă (Tec I) -escu (Puc); -ești s., ard. și munt.; v. și Fin A 2. 3. Inarul munt. (RI I 22); Inariul, Radu (Bîr II). 4. Inaș, frecv. (Șchei I, II). < subst. ard. inaș „ucenic” (< magh. inas).

i-, prefix cu valoare negativă (ex. ilogic, ilegitim).

IN AETERNUM (lat.) pentru totdeauna – Formulă de angajare în viața călugărească de rit catolic; e folosită și în sens figurat.

IN SITU (lat. „pe loc”) Expresie latină pentru un obiect sau obiectiv, în general arheologic, conservat pe locul descoperirii sale, unde se păstrează (măcar parțial) condițiile în care a fost găsit. ♦ În geologie, specifică o poziție a unei roci, strat, fosilă, corp de minereu situate în locul de formare sau depozitare.

IN VITRO (loc. lat. „în sticlă”) adverbial (în legătură cu felul experimentării unui proces biochimic sau fiziologic) în afara organismului. Asemenea experiențe permit cercetarea unor fenomene care nu pot fi studiate în organism (ex. culturile de celule, efectul mutagen al unei substanțe chimice, fecundația etc.).

ÍNDIU (< fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49, m. at. 114,82, p. t. 156,4°C, p. f. 2.109°C), metal alb-cenușiu, moale; se găsește în natură, în cantități mici, în blendă. A fost descoperit de F. Reich și H. Th. Richter (1863). Intră în compoziția unor aliaje ușor fuzibile, de lipit, aliaje dentare, a semiconductoarelor.

PEDE POENA CLAUDO (lat.) pedeapsa vine șchiopătând – Horațiu, „Ode”, III, 2, 32. Mai devreme sau mai târziu orice vină se ispășește.

VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am văzut, am învins – Conținutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruința sa rapidă de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerător.

VIEN DIETRO A ME, E LASCIA DIR LE GENTI (lat.) vino după mine și lasă lumea să vorbească – Dante, „Purgatoriul”, V, 10.

LINUM L., IN, fam. Linaceae. Gen originar din zonele temperate ale globului, peste 100 specii, erbacee, semilemnoase, vivace, anuale, cu tulpini drepte, lucioase, ramificate. Frunze verzi-deschis, 1-5 sau multinerve, liniar-ascuțite sau liniar-lanceolate. Flori (5 sepale, 5 petale, 10 stamine, din care 5 fertile și 5 sterile, 5 stile, stigmate oblonge sau liniare) albe, galbene, roșii, albastre, terminale sau în axa frunzei. Fruct, capsulă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

in s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară.

a fi / a veni de la coada vacii expr. a fi / a veni de la țară.

a veni cu lugu-lugu expr. (intl.) a face promisiuni false, a minți.

a veni cu ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm.

a veni cu pluta pe Bistrița expr. 1. a proveni din mediul rural. 2. a avea naivitatea omului simplu de la țară; a fi credul.

a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng.

a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva).

a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după încheierea unui eveniment; a sosi prea tîrziu.

a veni lăstărel expr. (prst.d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual.

a veni mare expr. a impresiona.

a veni pe schiuri expr. (stud.) a mitui; a încerca să mituiască.

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).

a-i veni (cuiva) apa la moară expr. a se supăra, a se enerva.

a-i veni expr. 1. (eufem.d. femei) a se afla la începutul perioadei de menstruație. 2. (d. bărbați) a ejacula.

a-i veni (cuiva) amocul expr. a avea o ieșire nervoasă.

a-i veni acru (de ceva) expr. a-i fi silă / greață / scârbă (de ceva); a i se face greață (de ceva).

a-i veni ca turnat expr. (d. îmbrăcăminte) a-i sta foarte bine; a se potrivi foarte bine.

a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.

a-i veni dracii expr. a se înfuria.

a-i veni mintea la cap expr. 1. a-și schimba în bine comportamentul, a se cuminți. 2. a începe să judece în mod direct / just lucrurile; a deveni înțelept.

a-i veni pe chelie expr. a-și exprima brusc o dorință ciudată.

așa mai vii de acasă expr. acum ești rezonabil / credibil

beli-mi-ai venit! expr. (vulg., glum.) bine ai venit!

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine și mai bea prov. (deț.) cine a fost o dată la pușcărie va reveni acolo.

e pe vine expr. (glum.) vine imediat!; trebuia să apară din clipă-n clipă!

vine lumina expr. (pop.) este ziua de plată a facturii la energia electrică.

vine trenul! expr. (intl.) vine razia!

Intrare: In
In simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • In
Intrare: in (fir)
in1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in
  • inul
  • inu‑
plural
  • inuri
  • inurile
genitiv-dativ singular
  • in
  • inului
plural
  • inuri
  • inurilor
vocativ singular
plural
Intrare: in (interjecție)
in (interjecție)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: in (plantă)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in
  • inul
  • inu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • in
  • inului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: in (pref.)
prefix (I7-P)
  • in
prefix (I7-P)
  • im
prefix (I7-P)
  • ir
Intrare: in (suf.)
sufix (I7-S)
  • in
Intrare: in abstracto
in abstracto locuțiune adverbială
compus
  • in abstracto
Intrare: in aeternum
compus
  • in aeternum
Intrare: in corpore
compus
  • in corpore
Intrare: in extenso
compus
  • in extenso
Intrare: in extremis
compus
  • in extremis
Intrare: in memoriam
compus
  • in memoriam
Intrare: in nuce
Intrare: in situ
compus
  • in situ
Intrare: in spe
Intrare: in vitro
Intrare: in vivo
Intrare: in-folio (adj.)
in-folio2 (adj.inv.) adjectiv invariabil
  • silabație: -li-o
compus
  • in-folio
Intrare: in-folio (s.n.)
in-folio1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -li-o
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-folio
  • in-folioul
plural
  • in-foliouri
  • in-foliourile
genitiv-dativ singular
  • in-folio
  • in-folioului
plural
  • in-foliouri
  • in-foliourilor
vocativ singular
plural
Intrare: in-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-galben
  • inul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • in-galben
  • inului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: in-octavo (adj.)
in-octavo2 (adj.inv.) adjectiv invariabil
compus
  • in-octavo
Intrare: in-octavo (s.n.)
in-octavo1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-octavo
  • in-octavoul
plural
  • in-octavouri
  • in-octavourile
genitiv-dativ singular
  • in-octavo
  • in-octavoului
plural
  • in-octavouri
  • in-octavourilor
vocativ singular
plural
Intrare: in-plano (adj.)
in-plano1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
plural
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
genitiv-dativ singular
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
plural
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
vocativ singular
plural
Intrare: in-plano (s.n.)
in-plano2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-plano
  • in-planoul
plural
  • in-planouri
  • in-planourile
genitiv-dativ singular
  • in-plano
  • in-planoului
plural
  • in-planouri
  • in-planourilor
vocativ singular
plural
Intrare: in-quarto (adj.)
in-quarto1 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: in-quar-to
  • pronunție: in-cŭarto
compus
  • in-quarto
in-cuarto1 (adj.) adjectiv invariabil
compus
  • in-cuarto
in-cvarto1 (adj.) adjectiv invariabil
compus
  • in-cvarto
Intrare: in-quarto (s.n.)
in-quarto2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: in-quar-to
  • pronunție: in-cŭarto
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-quarto
  • in-quartoul
plural
  • in-quartouri
  • in-quartourile
genitiv-dativ singular
  • in-quarto
  • in-quartoului
plural
  • in-quartouri
  • in-quartourilor
vocativ singular
plural
in-cuarto2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-cuarto
  • in-cuartoul
plural
  • in-cuartouri
  • in-cuartourile
genitiv-dativ singular
  • in-cuarto
  • in-cuartoului
plural
  • in-cuartouri
  • in-cuartourilor
vocativ singular
plural
in-cvarto2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Cf. in-quarto (DOOM2).
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-cvarto
  • in-cvartoul
plural
  • in-cvartouri
  • in-cvartourile
genitiv-dativ singular
  • in-cvarto
  • in-cvartoului
plural
  • in-cvartouri
  • in-cvartourilor
vocativ singular
plural
Intrare: indiu
  • pronunție: indĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiu
  • indiul
  • indiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indiu
  • indiului
plural
vocativ singular
plural
In simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • In
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indium
  • indiumul
  • indiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indium
  • indiumului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: în
în
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: în (pref.)
prefix (I7-P)
  • în
  • ‑n
Intrare: în (prep.)
în1 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • în
  • ‑n
Intrare: Lexeme neasociate
valorem
Non-lexem (NL5)
Surse flexiune: DOR
  • valorem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • vitae
volens
Non-lexem (NL4)
  • volens
nolens
Non-lexem (NL4)
  • nolens
jure
  • pronunție: ĭure
Non-lexem (NL4)
  • jure
quale
  • pronunție: cvale
Non-lexem (NL4)
  • quale
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • non
  • pronunție: soar
Non-lexem (NL4)
  • soir
grata
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • grata
gratae
Non-lexem (NL4)
  • gratae
persona2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • persona
personae
Non-lexem (NL4)
  • personae
cafegi non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • cafegi
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • puia-gaia
five non-lexem
  • pronunție: fáiv
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • five
Lexeme neasociate non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • Lexeme neasociate
elenchi non-lexem
  • silabație: e-len-chi
Non-lexem (NL4)
  • elenchi
ignoratio non-lexem
  • silabație: ig-no-ra-ti-o, i-gno-
  • pronunție: -ți-o
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • ignoratio
tale non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • tale
Christi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Christi
lacrima non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • lacrima
fuoco non-lexem
  • silabație: fuo-co
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • fuoco
affetto non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • affetto
mixtum non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • mixtum
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgare
  • nebăgarea
plural
genitiv-dativ singular
  • nebăgări
  • nebăgării
plural
vocativ singular
plural
nebăgat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgat
  • nebăgatul
  • nebăgatu‑
  • nebăga
  • nebăgata
plural
  • nebăgați
  • nebăgații
  • nebăgate
  • nebăgatele
genitiv-dativ singular
  • nebăgat
  • nebăgatului
  • nebăgate
  • nebăgatei
plural
  • nebăgați
  • nebăgaților
  • nebăgate
  • nebăgatelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nebăgate
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • o'clock
  • o'clockul
plural
  • o'clockuri
  • o'clockurile
genitiv-dativ singular
  • o'clock
  • o'clockului
plural
  • o'clockuri
  • o'clockurilor
vocativ singular
plural
maché2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: MDN '08
  • maché
plurale non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • plurale
tantum non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • tantum
ergo2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • ergo
singulare non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • singulare
domo non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • domo
sua non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • sua
Non-lexem (NL4)
  • sponte
room non-lexem
  • silabație: room-ser-vice
Non-lexem (NL4)
  • room
sotto non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • sotto
  • pronunție: blastăr
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blaster
  • blasterul
  • blasteru‑
plural
  • blastere
  • blasterele
genitiv-dativ singular
  • blaster
  • blasterului
plural
  • blastere
  • blasterelor
vocativ singular
plural
sound non-lexem
  • silabație: monosilabic
  • pronunție: saŭnd
Non-lexem (NL4)
  • sound
spaghetti non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • spaghetti
in6 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • in
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • octavo
  • octavoul
  • octavou‑
plural
  • octavouri
  • octavourile
genitiv-dativ singular
  • octavo
  • octavoului
plural
  • octavouri
  • octavourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • quarto
  • quartoul
  • quartou‑
plural
  • quartouri
  • quartourile
genitiv-dativ singular
  • quarto
  • quartoului
plural
  • quartouri
  • quartourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvarto
  • cvartoul
plural
  • cvartouri
  • cvartourile
genitiv-dativ singular
  • cvarto
  • cvartoului
plural
  • cvartouri
  • cvartourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuarto
  • cuartoul
  • cuartou‑
plural
  • cuartouri
  • cuartourile
genitiv-dativ singular
  • cuarto
  • cuartoului
plural
  • cuartouri
  • cuartourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plano
  • planoul
plural
  • planouri
  • planourile
genitiv-dativ singular
  • plano
  • planoului
plural
  • planouri
  • planourilor
vocativ singular
plural
anima3 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • anima
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: MDN '08
  • vae
summa non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • summa
  • pronunție: ŭotăr-
Non-lexem (NL4)
  • water
orbi2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • orbi
urbi non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: MDN '08
  • urbi
os3 (NL) non-lexem
cuvânt din altă limbă (I4)
  • os
bâzai non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • bâzai
bâzdărat non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • bâzdărat
hoc2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • hoc
al4 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • al
beșli non-lexem
Non-lexem (NL5)
  • beșli
meridiem non-lexem
  • silabație: -di-em
Non-lexem (NL4)
  • meridiem
Intrare: nebăgare în seamă
nebăgare de seamă substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgare de sea
  • nebăgarea de sea
plural
genitiv-dativ singular
  • nebăgări de sea
  • nebăgării de sea
plural
vocativ singular
plural
nebăgare în seamă substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgare în sea
  • nebăgarea în sea
plural
genitiv-dativ singular
  • nebăgări în sea
  • nebăgării în sea
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nebăgat în seamă
nebăgat în seamă adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgat în sea
  • nebăgatul în sea
  • nebăgată în sea
  • nebăgata în sea
plural
  • nebăgați în sea
  • nebăgații în sea
  • nebăgate în sea
  • nebăgatele în sea
genitiv-dativ singular
  • nebăgat în sea
  • nebăgatului în sea
  • nebăgate în sea
  • nebăgatei în sea
plural
  • nebăgați în sea
  • nebăgaților în sea
  • nebăgate în sea
  • nebăgatelor în sea
vocativ singular
plural
Intrare: pișcă-n-floare
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcă-n-floare
  • pișcă-n-floare
plural
genitiv-dativ singular
  • pișcă-n-floare
  • pișcă-n-floare
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcă-n-flori
  • pișcă-n-flori
plural
genitiv-dativ singular
  • pișcă-n-flori
  • pișcă-n-flori
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țol (u.m.)
țol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țol
  • țolul
  • țolu‑
plural
  • țoli
  • țolii
genitiv-dativ singular
  • țol
  • țolului
plural
  • țoli
  • țolilor
vocativ singular
plural
in2 (abrev.) abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • in
Intrare: veni
verb (V323)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veni
  • venire
  • venit
  • venitu‑
  • venind
  • venindu‑
singular plural
  • vino
  • vi
  • vin
  • veniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vin
  • viu
(să)
  • vin
  • viu
  • veneam
  • venii
  • venisem
a II-a (tu)
  • vii
(să)
  • vii
  • veneai
  • veniși
  • veniseși
a III-a (el, ea)
  • vine
(să)
  • vi
  • vie
  • venea
  • veni
  • venise
plural I (noi)
  • venim
(să)
  • venim
  • veneam
  • venirăm
  • veniserăm
  • venisem
a II-a (voi)
  • veniți
(să)
  • veniți
  • veneați
  • venirăți
  • veniserăți
  • veniseți
a III-a (ei, ele)
  • vin
(să)
  • vi
  • vie
  • veneau
  • veni
  • veniseră
verb (V329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zini
  • zinire
  • zinit
  • zinitu‑
  • zinind
  • zinindu‑
singular plural
  • zi
  • ziniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zin
(să)
  • zin
  • zineam
  • zinii
  • zinisem
a II-a (tu)
  • zini
(să)
  • zini
  • zineai
  • ziniși
  • ziniseși
a III-a (el, ea)
  • zi
(să)
  • zine
  • zinea
  • zini
  • zinise
plural I (noi)
  • zinim
(să)
  • zinim
  • zineam
  • zinirăm
  • ziniserăm
  • zinisem
a II-a (voi)
  • ziniți
(să)
  • ziniți
  • zineați
  • zinirăți
  • ziniserăți
  • ziniseți
a III-a (ei, ele)
  • zi
(să)
  • zine
  • zineau
  • zini
  • ziniseră
verb (V329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ini
  • inire
  • init
  • initu‑
  • inind
  • inindu‑
singular plural
  • i
  • iniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • in
(să)
  • in
  • ineam
  • inii
  • inisem
a II-a (tu)
  • ini
(să)
  • ini
  • ineai
  • iniși
  • iniseși
a III-a (el, ea)
  • i
(să)
  • ine
  • inea
  • ini
  • inise
plural I (noi)
  • inim
(să)
  • inim
  • ineam
  • inirăm
  • iniserăm
  • inisem
a II-a (voi)
  • iniți
(să)
  • iniți
  • ineați
  • inirăți
  • iniserăți
  • iniseți
a III-a (ei, ele)
  • i
(să)
  • ine
  • ineau
  • ini
  • iniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

in abstracto

  • 1. În afară de realitate, de fapte.
    surse: MDN '00

etimologie:

in aeternum

  • 1. Pentru eternitate, pentru totdeauna.
    surse: MDN '00

etimologie:

in corpore

  • 1. Cu toții, în totalitate.
    surse: MDN '00 sinonime: împreună

etimologie:

indiu In indium

  • 1. Element chimic, metal maleabil, ductil, alb-argintiu, asemănător cu aluminiul, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX un exemplu
    exemple
    • Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 168.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol In
    surse: DOOM 2

etimologie:

in extenso

  • 1. Pe larg, în detaliu; în întregime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX sinonime: integral

etimologie:

in extremis

  • 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

in (fir)

  • 1. Fir obținut prin prelucrarea inului (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40.
      surse: DLRLC
    • Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95.
      surse: DLRLC
    • Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pânză făcută din aceste fire.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

in-folio (adj.)

  • 1. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban un exemplu
    exemple
    • Găsim vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule, de formatele in-folio. ODOBESCU, S. I 343.
      surse: DLRLC

etimologie:

in-folio (s.n.)

  • 1. Carte care are acest (1.) format.
    surse: DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie:

in memoriam

  • 1. În memoria, în amintirea (cuiva sau a ceva).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

in nuce

  • 1. Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

in-octavo (adj.)

  • 1. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Scriban un exemplu
    exemple
    • Un volum in-octavo.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Scriban
  • comentariu abreviere in 8º
    surse: DOOM 2

etimologie:

in-octavo (s.n.)

  • 1. Carte care are acest (1.) format.
    surse: DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI un exemplu
    exemple
    • Un in-octavo.
      surse: DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu abreviere in 8º
    surse: DOOM 2

etimologie:

in-plano (adj.)

  • 1. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere (Format de) foaie imprimată și împăturită în două.
    surse: DN MDN '00

etimologie:

in-plano (s.n.)

  • 1. Carte sau ziar care are format in-plano.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

in (plantă)

  • 1. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165.
      surse: DLRLC
    • Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77.
      surse: DLRLC
    • Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Sămânța acestei plante.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ulei de in.
        surse: DLRLC
    • 1.2. In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum).
      surse: DEX '09

etimologie:

in (pref.) i im ir

  • 1. Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

in-quarto (adj.) in-cuarto in-cvarto

  • 1. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un volum in-quarto.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu abreviere in 4º
    surse: DOOM 2

etimologie:

in-quarto (s.n.) in-cuarto in-cvarto

etimologie:

in situ

  • 1. În mediul natural, la fața locului.
    surse: MDN '00

etimologie:

in spe

  • 1. În viitor.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

in (suf.)

  • 1. Element de compunere având sensul de „diminutival și peiorativ”.
    surse: MDN '00

etimologie:

in vitro

  • 1. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

in vivo

  • 1. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu.
    surse: DEX '09 DN MDN '00

etimologie:

în (prep.)

  • 1. Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Intră în casă.
      surse: DEX '09
    • În cameră se făcuse o tăcere solemnă. BART, E. 388.
      surse: DLRLC
    • Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20.
      surse: DLRLC
    • În cotlon torcea motanul, pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de loc.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Se suie în pom.
        surse: DEX '09
      • S-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1.
        surse: DLRLC
      • Se suie iute în pod. CREANGĂ, P. 5.
        surse: DLRLC
      • Îl duseră în templul cel mic. BĂLCESCU O. II 260.
        surse: DLRLC
      • Acești ochi pătrundeau în sufletul lui ca două săgeți aprinse. HOGAȘ, DR. II 142.
        surse: DLRLC
      • Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de mai. ALECSANDRI, P. A. 116.
          surse: DLRLC
        • Visă că picase în niște turme de țapi furioși. BĂLCESCU, O. II 258.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Arată că starea sau mișcarea are loc la suprafața sau deasupra unui obiect sau între obiecte.
      surse: DLRLC sinonime: pe 2 exemple
      exemple
      • Căluții muntenești nici nu erau asudați, cînd au poposit în culme. SADOVEANU, F. J. 545.
        surse: DLRLC
      • Ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă? ALECSANDRI, T. I 110.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Arată direcția sau ținta mișcării.
      surse: DLRLC sinonime: la (prep.) 2 exemple
      exemple
      • Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale. EMINESCU, O. I 55.
        surse: DLRLC
      • Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, în toată lumea. CREANGĂ, P. 77.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Arată obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Slujitorii deteră în timpine și în surle. ISPIRESCU, L. 2.
          surse: DLRLC
        • Începe a bate în poartă, cît putea. CREANGĂ, P. 308.
          surse: DLRLC
    • 1.4. Indică obiectul de care atârnă ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pune-ți haina în cuier.
        surse: DEX '09
      • În belciugul de la carîmbul dedesubt, din stînga, era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. Arată o succesiune în spațiu.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Trecu muntele, cățărîndu-se din colț în colț. ISPIRESCU, L. 25.
          surse: DLRLC
    • 1.5. Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap.
        surse: DEX '09
    • 1.6. În dreptul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: la (prep.) 2 exemple
      exemple
      • Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273.
        surse: DLRLC
      • Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132.
        surse: DLRLC
    • 1.7. Formează adverbe sau locuțiuni adverbiale, prepoziții compuse și locuțiuni prepoziționale: înainte (1.1.), înapoi (1.), încoace (1.), încolo (1.), în cap (10.3.), în cruciș (4.), în curmeziș (2.), în dos (1.5.1.), înspre (1.), în sus (4.), în urmă (2.5.), în față (1.3.).
      surse: DLRLC
  • 2. Indică timpul în care se petrece o acțiune.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • În iunie se coc cireșele.
      surse: DEX '09
    • Pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • În vară dulci păsărele Sosesc voios. ALECSANDRI, O. 157.
      surse: DLRLC
    • O cometă... nu vine în fiecare an. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de timp.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Arată momentul până la care ajunge acțiunea.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se adunase ca să privească alergarea de cai ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Formează o construcție care arată o succesiune în timp.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Amîna din zi în zi și de joi pînă mai de-apoi. CREANGĂ, P. 141.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: după peste un exemplu
      exemple
      • De azi în trei zile plecăm. ISPIRESCU, L. 4.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Alcătuiește împreună cu complementul un grup de cuvinte care poate fi înlocuit cu o propoziție subordonată de timp sau cu un participiu.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124.
        surse: DLRLC
      • Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. EMINESCU, O. I 95.
        surse: DLRLC
      • Nu apucase s-o afle în viață. NEGRUZZI, S. I 32.
        surse: DLRLC
    • 2.5. Are nuanță cauzală.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură. NEGRUZZI, S. I 251.
        surse: DLRLC
  • 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma...
    surse: DEX '09 2 exemple
    exemple
    • Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304.
      surse: DLRLC
    • Dar ochii-i ard în friguri. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de cauză, mai ales în legătură cu substantive abstracte.
      surse: DLRLC
  • 4. Indică scopul.
    surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • A doua zi iarăși așa făcu... fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. ISPIRESCU, L. 34.
      surse: DLRLC
    • O vulpe rău stricătoare Ducîndu-se în vînătoare... PANN, P. V. I 69.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Introduce un complement circumstanțial de scop.
      surse: DLRLC
  • 5. Introduce un complement circumstanțial de mod.
    surse: DLRLC
    • 5.1. Complementul indică modul propriu-zis.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Rămase cîtva timp în picioare, rezemată cu spatele de tulpina unui nuc. VLAHUȚĂ, O. A. 125.
        surse: DLRLC
      • Să se înțeleagă în scris. SLAVICI, O. I 74.
        surse: DLRLC
      • Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89.
        surse: DLRLC
  • 6. Indică instrumentul, relația.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 6.1. Introduce un complement circumstanțial instrumental.
      surse: DLRLC 5 exemple
      exemple
      • S-au înțeles în scris.
        surse: DEX '09
      • Se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Fiul craiului, văzîndu-se prins în clește... îi jură credință. CREANGĂ, P. 207.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș. TOPÎRCEANU, B. 54.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Să-mi dea orzul fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 16.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 6.2. Introduce un complement circumstanțial de relație: în ce privește, (cu privire) la.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Un bondar rotund în pîntec... EMINESCU, O. I 87.
        surse: DLRLC
      • Grîul... Erea-n spic cît vrabia, Erea-n pai ca trestia! TEODORESCU, P. P. 145.
        surse: DLRLC
      • Mi-e murgul sprintinel, În picioare subțirel. ALECSANDRI, P. P. 17.
        surse: DLRLC
  • 7. (Indică o comparație) În formă de..., ca...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ca 2 exemple
    exemple
    • Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Fumul țigaretei... zboară în spirale. ALECSANDRI, P. A. 110.
      surse: DLRLC
    • 7.1. Împreună cu substantivul care urmează alcătuiește un grup de cuvinte care poate fi înlocuit printr-un gerunziu.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4.
        surse: DLRLC
      • Eu cu mîndra rîd în șagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80.
        surse: DLRLC
  • 8. Conform cu..., potrivit cu...
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și-și tocmi oștile... cum știa el în legea lui. ISPIRESCU, L. 103.
      surse: DLRLC
  • 9. Introduce un complement indirect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.
      surse: DEX '09
    • Petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor adunate. GHICA, S. A. 142.
      surse: DLRLC
    • Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9.
      surse: DLRLC
    • Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Amorul meu se prefăcu în compătimire. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • Să nu lovești în el! COȘBUC, P. I 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

nebăgare de seamă nebăgare în seamă

  • 1. expresie (Din) nebăgare de (sau în) seamă = (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imprudență neglijență 2 exemple
    exemple
    • Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău. ISPIRESCU, L. 42.
      surse: DLRLC
    • Nu-ți poți închipui ce rău poți face din nebăgare de seamă. CARAGIALE, O. VII 327.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie (Din) nebăgare de (sau în) seamă = (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. locuțiune adverbială învechit Cu nebăgare de (sau în) seamă = fără a da atenția cuvenită.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să nu trecem cu nebăgare în seamă pe lîngă Bălănești. NEGRUZZI, S. I 195.
      surse: DLRLC
    • Cu nebăgare de samă, bînd o dată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRĂGHICI, R. 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + băgare.
    surse: DEX '09

nebăgat în seamă

  • 1. expresie Nebăgat în seamă = care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: neglijat
  • 2. expresie Nebăgat în seamă = care nu a fost văzut, observat.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: neobservat

etimologie:

  • Prefix ne- + băgat.
    surse: DEX '09

pișcă-n-floare pișcă-n-flori

  • surse: DLRLC Șăineanu, ed. VI Scriban un exemplu
    exemple
    • Mai erau braniști ca ale Cornetului și Adîncatei, în care să viersuiască pișca-n-floare cu pene de aur și cu cioc de mierlă. MACEDONSKI, O. III 135.
      surse: DLRLC

etimologie:

țol (u.m.) in

  • 1. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în țările anglo-saxone și germanice, egală cu 25,4 mm.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: inch un exemplu
    exemple
    • O scîndură lungă de trei stînjeni și groasă de patru țoli. SADOVEANU, N. F. 61.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol in, ″
    surse: DOOM 2

etimologie:

veni ini zini

  • 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 12 exemple
    exemple
    • Venea Mitrea argatul cu cîrdișorul de oi și cu cele două vaci. SADOVEANU, B. 20.
      surse: DLRLC
    • Prin fața Ministerului de Domenii... venea agale o trăsură. CAMIL PETRESCU, U. N. 136.
      surse: DLRLC
    • Care dintre cai a veni la jăratic să mănînce, acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192.
      surse: DLRLC
    • Oastea leșească vine spre cetate. ALECSANDRI, T. II 27.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Bălțătești! O improvizare de bîlci pe șoseaua care vine de la Piatra. IBRĂILEANU, A. 7.
      surse: DLRLC
    • personificat Venea din cer pe cîmp amurgul. GOGA, C. P. 10.
      surse: DLRLC
    • personificat Din codri noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • personificat Zăresc în depărtare scînteietoare un sul de raze care venea înspre dinșii. CREANGĂ, P. 228.
      surse: DLRLC
    • personificat Sara vine din ariniști. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • personificat Vine vîntu dinspre munți Și-i cu dor de la părinți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 350.
      surse: DLRLC
    • personificat (Întărit prin repetare) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • (Construit cu dativul) Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum Și lanurile sînt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Face semn dracului cu mîna să vie după el. CREANGĂ, P. 52.
        surse: DLRLC
      • Vin' cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri. EMINESCU, O. I 209.
        surse: DLRLC
      • figurat Eu mă duc, urîtul vine, Tot alăturea cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie popular A veni după cineva = a se căsători cu cineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Acele pe care le-ar fi luat nu veneau după el și așa a rămas neînsurat. RETEGANUL, P. II 22.
          surse: DLRLC
        • De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu. ALECSANDRI, P. I 7.
          surse: DLRLC
        • Vino, mîndră, după mine Că mi-i prinde tare bine. HODOȘ, P. P. 82.
          surse: DLRLC
    • 1.3. A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intra (vb.) un exemplu
      exemple
      • Să vie străinul ce cîntă afară Să cînte aci. BOLINTINEANU, O. 77.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie popular A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Domnia-ta mi-ai poruncit să vin în slujba d-tale, în locul tatei. RETEGANUL, P. V 48.
          surse: DLRLC
        • Ipate se îmbogățise... de cînd a venit Chirică în slujbă la dînsul. CREANGĂ, P. 153.
          surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre ape) A curge (la vale); a se revărsa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: curge inunda revărsa 3 exemple
      exemple
      • Din acest munte... Oltul vine la vale, asupra cîmpiilor și a oamenilor. BOGZA, O. 14.
        surse: DLRLC
      • Subt zarea cea din urmă a înserării, apele veneau posomorîte, clătinîndu-se ca lespezi fumurii și clipotind ușor la țărm. SADOVEANU, N. P. 182.
        surse: DLRLC
      • A dat peste un pîrău a cărui apă venea grozav de tulbure. CREANGĂ, O. A. 271.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. expresie popular A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a se revărsa.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crește 3 exemple
        exemple
        • De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206.
          surse: DLRLC
        • Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427.
          surse: DLRLC
        • Nu plînge așa de tare, Că vine Dunărea mare! JARNÍK-BÎRSEANU, 209.
          surse: DLRLC
      • 1.4.2. expresie A-i veni (cuiva) apa (2.12.) la moară.
        surse: DLRLC
    • 1.5. A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pluti 2 exemple
      exemple
      • Venea o moară pe Siret [titlu]. SADOVEANU,
        surse: DLRLC
      • Văzu un sicrinel... că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189.
        surse: DLRLC
    • 1.6. A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. A năvăli asupra sau împotriva cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năvăli 2 exemple
      exemple
      • Trifon, văzîndu-i că vin asupra casei lui, porunci bîtei să le iasă înainte. RETEGANUL, P. I 8.
        surse: DLRLC
      • [Leul] Începu a veni asupra voinicului. ISPIRESCU, U. 31.
        surse: DLRLC
  • 2. A ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ajunge sosi 5 exemple
    exemple
    • El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54.
      surse: DLRLC
    • Ai avut mare noroc c-am venit tocmai la pont. CARAGIALE, O. II 288.
      surse: DLRLC
    • Bine că ați apucat a veni și d-voastră. CREANGĂ, P. 159.
      surse: DLRLC
    • Venit-am și am învins! ALECSANDRI, P. II 12.
      surse: DLRLC
    • rar (Despre obiecte) Tronul ăsta... a venit aci, iaca așa, urdubelea. ISPIRESCU, U.94.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A veni pe lume = a se naște.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Gheorghe Eminovici căpătase într-acestea copii, patru băieți și două fete, veniți pe lume cam la un an unul. CĂLINESCU, E. 18.
        surse: DLRLC
      • Vițelul ista, o dată ce-o venit pe lume, înapoi să cheamă că nu-l mai putem întoarce. BART, S. M. 85.
        surse: DLRLC
      • eliptic Cînd se născu copilul ce s-aștepta să vie. ALEXANDRESCU, M. 4.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie Bine (6.)-ai venit!
      surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A veni (cuiva) în ajutor (1.2.).
      surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A veni într-un suflet (sau cu sufletul la gură) = a veni foarte repede, abia mai putînd respira, gâfâind.
      surse: DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine Să-mi spuie ce-a făcut. TOPÎRCEANU, B. 34.
        surse: DLRLC
      • A treia zi dis-de-dimineață, se gîndi la tăune. Acesta veni într-un suflet. ISPIRESCU, L. 46.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 2.6. expresie A veni la fața locului (19.).
      surse: DLRLC
    • 2.7. expresie A veni la spartul târgului = a sosi prea târziu.
      surse: DLRLC NODEX
    • 2.8. expresie (Despre suferințe, necazuri, boli) A veni pe (sau peste) capul cuiva = a se abate asupra cuiva.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pacostea aceasta chiar din senin veni preste capul meu. RETEGANUL, P. II 50.
        surse: DLRLC
      • Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap! CREANGĂ, P. 25.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 2.10. expresie A-i veni cuiva de-a gata (sau mură-n gură) = a căpăta fără nici o osteneală.
      surse: DLRLC
    • 2.11. expresie A veni la cunoștința cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Plîngerile boierilor veniseră la cunoștința sultanului. ISPIRESCU, M. V. 9.
        surse: DLRLC
    • 2.12. (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Îi veneau scrisori și cereri de departe, din niște tîrguri cu nume ciudate. SADOVEANU, B. 10.
        surse: DLRLC
      • Pînă acu n-am primii banii. Firește că în două-trei zile îmi vin. CARAGIALE, O. VII 7.
        surse: DLRLC
      • Vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
    • 2.13. (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • «Familia», revistă populară, venea negreșit la Blaj. CĂLINESCU, E. 114.
        surse: DLRLC
    • 2.14. (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Vorbele veneau greu, vîntul le împingea îndărăt, le ștergea, le schimba. DUMITRIU, P. F. 21.
        surse: DLRLC
      • Venea pînă la foc sunet de ape de la un vad al Moldovei. SADOVEANU, N. P. 25.
        surse: DLRLC
      • Mi-a venit la nas bunul miros de la friptura ta. RETEGANUL, P. III 62.
        surse: DLRLC
      • Îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, L. 214.
        surse: DLRLC
  • 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Venea la tîrg din cînd în cînd, ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6.
      surse: DLRLC
    • Simțind că are să vie tată-său la judecată... se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă. ISPIRESCU, L. 277.
      surse: DLRLC
    • Venea în toate zilele să cerceteze cum îi mai merge. CARAGIALE, O. III 76.
      surse: DLRLC
    • Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • Vulpea nu venea pe-acolo cît știa că sturzul n-are ce-i da. ȘEZ. III 185.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A se ivi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apărea
    • 3.2. expresie A-i veni (cuiva) lacrimile = a fi gata să plângă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plânge un exemplu
      exemple
      • O duceam în brațe și-mi veneau lacrimile, cînd o vedeam atît de ofilită! SADOVEANU, O. I 315.
        surse: DLRLC
    • 3.3. expresie A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Te-am auzit pomenind ceva despre mama ta... și nu știu cum mi-au venit în cap copiii tăi. SAHIA, N. 32.
        surse: DLRLC
      • Îmi veni în minte o idee genială. HOGAȘ, M. N. 94.
        surse: DLRLC
      • Lui Urmă-Galbină îndată-i veni prin minte că așa este. RETEGANUL, P. V 76.
        surse: DLRLC
      • Se frămîntă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. CREANGĂ, P. 310.
        surse: DLRLC
    • 3.4. expresie Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tocmai pentru că acum colonelul era în toane bune și-l lua peste picior, Mitică putea să-i vorbească despre tot ce avea în suflet și-i venea pe limbă. PAS, Z. III 170.
        surse: DLRLC
    • 3.5. expresie Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Căzuse... blestămîndu-ne cum îi venea la gură. CREANGĂ, A. 111.
        surse: DLRLC
      • cu pronunțare regională Muierea... nu-l mai slăbea din.... cîte-i vineau la gură. RETEGANUL, P. I 7.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie A-i veni (cuiva) (moș (3.)) Ene pe la gene.
      surse: DLRLC
  • 4. A urma după altcineva sau după altceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: succeda urma un exemplu
    exemple
    • Pe urmă vine casa lui Macedon Cercetașu, pe urmă casa primarului. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.2. expresie Cei ce vin (sau vor veni) (după noi) = urmașii noștri.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Banii ne trebuie să... clădim locașe pentru iertarea păcatelor noastre și pentru cei ce vor veni după noi. DELAVRANCEA, O. II 196.
        surse: DLRLC
      • Noi știm că-i multă viața Și în noi și-n cei ce vin. COȘBUC, P. II 107.
        surse: DLRLC
    • 4.3. expresie A-i veni cuiva rândul = a sosi (după o așteptare) rândul cuiva la o acțiune.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A! boieri, a venit și rîndul domnului. DELAVRANCEA, O. II 159.
        surse: DLRLC
      • Veni rîndul să-i dea o desagă de galbini. RETEGANUL, P. IV 19.
        surse: DLRLC
      • Așa-i c-a venit și rîndul mieu? CREANGĂ, P. 54.
        surse: DLRLC
    • 4.4. A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • După boierime, veneau breslele negustorilor și a meseriașilor, lipsite de orice drept municipal. ALECSANDRI, la NEGRUZZI, S. I X.
        surse: DLRLC
  • 5. A-și avea originea; a se trage (din...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deriva izvorî proveni purcede un exemplu
    exemple
    • Afin, știind din ce venea boala intră... la împărăteasă. ISPIRESCU, L. 118.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A decurge (ca o consecință).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decurge 2 exemple
      exemple
      • Te pun... la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ți vină dupe urma cuvintelor mele, iubite autorule. ODOBESCU, S. III 11.
        surse: DLRLC
      • Hanii n-au vînat decît folosul lor și d-acilea vine că ei erau gata a încheia un tractat. BĂLCESCU, O. II 151.
        surse: DLRLC
  • 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Venea tîrziu acasă pentru că se ducea probabil la teatru. CĂLINESCU, E. 178.
      surse: DLRLC
    • Dintr-alte țări de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. COȘBUC, P. I 90.
      surse: DLRLC
    • Șezi aici pînă despre ziuă, că am să vin tot eu să te iau. CREANGĂ, P. 97.
      surse: DLRLC
    • Fie, mă duc; dar vin îndată îndărăt. ALECSANDRI, T. I 252.
      surse: DLRLC
    • Dar lui, măre, nu-i venea Nici lăptuțul la măsură, Nici cașul la-nchegătură. TEODORESCU, P. P. 514.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ei bravo! Așa mai vii de-acasă, puiule! C. PETRESCU, C. V. 343.
        surse: DLRLC
      • Ia, acum mai vii de-acasă, fătul mieu. CREANGĂ, P. 223.
        surse: DLRLC
      • (Cu modificarea expresiei) Tocmai acum îmi veni și dumnealui de-acasă și pricepu că nesocotită fu a lui cerere. ISPIRESCU, U. 106.
        surse: DLRLC
    • 6.2. expresie A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mă bucuram că i-a venit și lui... mintea la loc. C. PETRESCU, Î. II 238.
        surse: DLRLC
      • Îmblătea pe bietul țigan ca să-i vină mintea la loc. RETEGANUL, P. I 74.
        surse: DLRLC
    • 6.3. expresie A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire (în simțire, în cunoștinți sau, regional, în ori) = a se reculege, a se dezmetici, a se calma, a se liniști.
      surse: DEX '09 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Tîrgovețului nu-i venise încă nici inima, nici graiul la loc. GALAN, Z. R. 49.
        surse: DLRLC
      • Venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti la ceea ce gîndea, se înfățișează înaintea tată-său. CREANGĂ, P. 192.
        surse: DLRLC
      • Iată-l!... O! parcă-mi mai vine inima la loc. ALECSANDRI, T. II 30.
        surse: DLRLC
      • Cei de față stăteau încremeniți: încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386.
        surse: DLRLC
      • Fata... era mai mult moartă decît vie; abia și-au putut veni în ori. SBIERA, P. 309.
        surse: DLRLC
      • După ce-și veni în simțiri din amețeală, își ținu firea. ISPIRESCU, L. 136.
        surse: DLRLC
    • 6.4. expresie învechit popular A-și veni în cunoștință (sau în socotință) = a-și da seama; a se lămuri.
      surse: DLRLC sinonime: pricepe 3 exemple
      exemple
      • Începură a-și da coate, a-și veni în cunoștință. ISPIRESCU, L. 38.
        surse: DLRLC
      • Boierii și-au venit în cunoștință; au văzut că turma nu poate fi fără păstor. NEGRUZZI S. I 149.
        surse: DLRLC
      • Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea nici cea mai mică parte a [ostrovului]. DRĂGHICI, R. 154.
        surse: DLRLC
    • 6.5. expresie A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe).
      surse: DEX '09 sinonime: muri (verb)
      • 6.5.1. expresie (În imprecații) Veni-ți-ar numele! exprimă dorința ca cel căruia ne adresăm (sau despre care vorbim) să nu se mai întoarcă din locurile unde se duce.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 6.6. A se întoarce, a reveni la locul de mai înainte.
      surse: NODEX sinonime: reveni (veni) un exemplu
      exemple
      • Păsările vin la cuiburile lor.
        surse: NODEX
  • 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Curtea venea ceva mai depărtișor de sat, încolo, pe-un deal. MIRONESCU, S. A. 104.
      surse: DLRLC
    • Pe sub teii de pe vale, Cam pe unde vine moara. PĂUN-PINCIO, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Din sus de Humulești vin Vînătorii Neamțului. CREANGĂ, A. 71.
      surse: DLRLC
    • 7.1. A ajunge până la...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: atinge 2 exemple
      exemple
      • Genele... așa-i erau de lungi și de dese de-i veneau pînă la gură. RETEGANUL, P. V 36.
        surse: DLRLC
      • Iarbă verde subțirică și naltă de-mi venea pînă mai sus de genunchi. ISPIRESCU, L. 244.
        surse: DLRLC
      • 7.1.1. expresie rar A-i veni (cuiva) apa la gură, se spune când cineva se găsește într-o situație foarte grea.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Alegea totdauna vremurile cele mai grele, cînd adică se sculau turcii cu război asupra lui Mihai Viteazul, cu gînd ca, văzînd Mihai că-i vine apa la gură, să făgăduiască tot ce va cere... Batóri. ISPIRESCU, M. V. 34.
          surse: DLRLC
  • 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Turcii... mijlociră să vie domn [Mihai]. ISPIRESCU, M. V. 4.
      surse: DLRLC
    • Iarăși au venit în ce dintăi ticăloasă stare. DRĂGHICI, R. 140.
      surse: DLRLC
    • 8.1. expresie A veni în nas = a cădea (cu fața în jos).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cădea un exemplu
      exemple
      • Ei! se-ngroașă gluma!... Pînă ce am venit în nas. DELAVRANCEA, O. II 113.
        surse: DLRLC
    • 8.2. expresie A-i veni (cuiva) rău = a fi cuprins de amețeală, a se simți rău, a-și pierde (sau a fi pe punctul de a-și pierde) cunoștința.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Abia mai putu îngăima cîteva cuvinte fără șir, pătrunsă de un fior la gîndul... că lui Nicu i s-a întîmplat ceva. Îi veni rău. CAMIL PETRESCU, O. II 486.
        surse: DLRLC
      • Un sentiment de neliniște, de osteneală. îl grăbea spre casă, ca pe un om care simte că-i vine rău. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
        surse: DLRLC
    • 8.3. expresie A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Din copilăria mea sînt deprins a asculta de tată și, tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu știu cum. CREANGĂ, P. 203.
        surse: DLRLC
    • 8.4. expresie A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 8.5. expresie A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • La urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cîntat. REBREANU, R. I 173.
        surse: DLRLC
      • Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie. ISPIRESCU, L. 127.
        surse: DLRLC
      • Fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun ca la un frate. CREANGĂ, P. 200.
        surse: DLRLC
      • Nimic mai frumos decît situația acestui tîrg pe un vesel podiș îmbrățoșat de Siret și Moldova... Dar iacă am venit la Moldova. Vornicul Ureche zice că numele țării vine de la ea. NEGRUZZI, S. I 194.
        surse: DLRLC
    • 8.6. expresie A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele? CREANGĂ, P. 213.
        surse: DLRLC
      • Mă tem să nu viu la cuvintele căpitanului. DRĂGHICI, R. 15.
        surse: DLRLC
      • Și din gură mi-i zicea: Ai venit la vorba mea. TEODORESCU, P. P. 628.
        surse: DLRLC
    • 8.7. expresie Vine cam ciudat = este sau pare ciudat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntîmplă în oricare loc. ALEXANDRESCU, P. 64.
        surse: DLRLC
    • 8.8. expresie Așa vine vorba = așa se spune, așa e obiceiul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să nu luați în nume de rău cînd mă veți auzi zicîndu-vă: dragii moșului căci de! așa vine vorba. ISPIRESCU, U. 2.
        surse: DLRLC
    • 8.9. expresie Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: un exemplu
      exemple
      • Ceasul primejdiei se apropie... Așa mă tem. – Te temi?... – Vorba vine. ALECSANDRI, T. 1124.
        surse: DLRLC
    • 8.10. expresie Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum vine asta pe limba noastră, întrebă șeful de echipaj. BART, S. M. 101.
        surse: DLRLC
    • 8.11. expresie A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac (1.).
      surse: DLRLC
  • 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De-ar veni o întîmplare nouă, pe care am ajuta-o să se prefacă în minune. SADOVEANU, P. 110.
      surse: DLRLC
    • 9.1. (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sosi 2 exemple
      exemple
      • Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163.
        surse: DLRLC
      • Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249.
        surse: DLRLC
      • 9.1.1. expresie popular Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Mă muncesc de vine-un an Să fac din pelin zahar. TEODORESCU, P. P. 285.
          surse: DLRLC
      • 9.1.2. expresie popular A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea.
        surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
        exemple
        • Mă gîndesc că omul nu știe cînd îi vine ceasul. DELAVRANCEA, O. II 219.
          surse: DLRLC
        • În ziua a treia, îi veni ceasul nașterii. ISPIRESCU, L. 121.
          surse: DLRLC
        • figurat Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67.
          surse: DLRLC
  • 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A pune stăpânire, a preocupa pe cineva.
    exemple
    • Nu care cumva să-i vie poftă să și domnească. ISPIRESCU, L. 327.
      surse: DLRLC
    • Mi-au venit și mie toane. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă. ODOBESCU, S. III 11.
      surse: DLRLC
    • I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă! Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn, Trebuie să i-l adorm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126.
      surse: DLRLC
    • Nici în casă nu-i venea să rămînă peste noapte. BART, E. 255.
      surse: DLRLC
    • S-a trezit deodată cu Șofron, dar nu-i venea să se scoale. SLAVICI, O. I 220.
      surse: DLRLC
    • Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul. Pe de-o parte îți vine a rîde și pe de alta îți vine a-l plînge. CREANGĂ, P. 243.
      surse: DLRLC
    • eliptic Aș juca și nu știu bine; M-aș lăsa și iar nu-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419.
      surse: DLRLC
    • 10.1. expresie A nu-i veni (cuiva) creadă (4.).
      surse: DLRLC
    • 10.2. expresie A-i veni (cuiva) bâzdâcul (2.).
      surse: DLRLC
    • 10.3. expresie A-i veni cuiva hachițele (1.).
      surse: DLRLC
    • 10.4. expresie A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 10.5. expresie Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ei, acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele? BARANGA, I. 162.
        surse: DLRLC
      • Ce-i veni lui, ia o piatră și aruncînd-o către fîntînă, nemerește drept în tigvă. ISPIRESCU, L. 357.
        surse: DLRLC
      • Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele. CREANGĂ, A. 4.
        surse: DLRLC
    • 10.6. expresie Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Fata minte cum îi vine. COȘBUC, P. I 203.
        surse: DLRLC
      • N-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155.
        surse: DLRLC
    • 10.7. expresie A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aevea. ISPIRESCU, L. 184.
        surse: DLRLC
      • Se prinde în joc lîngă o fată care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163.
        surse: DLRLC
    • 10.8. expresie A-i veni bine (5.) (să...).
      surse: DLRLC
    • 10.9. expresie A-i veni la merchez (2.).
      surse: DLRLC
    • 10.10. expresie A-i veni greu (2.2.) (să...).
      surse: DLRLC
    • 10.11. expresie A-i veni peste mână (1.9.).
      surse: DLRLC
    • 10.12. expresie A nu-i veni la cherem (2.).
      surse: DLRLC
  • 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Am niște rochii pentru Sabina... Prefăcute, cred că au să-i vină foarte bine. C. PETRESCU, C. V. 227.
      surse: DLRLC
    • Cearcă să vadă dacă papucul vine pe piciorul fetei babei. ȘEZ. V 67.
      surse: DLRLC
    • 11.1. prin extensiune A-i ședea cuiva bine (sau rău).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 11.2. învechit (În construcții negative) A se potrivi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cadra un exemplu
      exemple
      • Căci nu vine Pentru mine Să știu scri ca-un diac. NEGRUZZI, S. II 110.
        surse: DLRLC
  • 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • reflexiv Puțintel ți s-a venit Num-un stînjin de pămînt. MARIAN, Î. 516.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ieri am fost la cănțelerie și vătavul a spus că nu mi se vine nimic. CONTEMPORANUL, IV 392.
      surse: DLRLC
    • 12.1. popular A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Miu că se necăjea, Trăgea măciuca de la sacsana, care venea șaptesprece oca. MAT. FOLK. 214.
        surse: DLRLC
      • La măciucă se uita: Cu dreapta C-o apuca, În cîntar Că mi-o punea, Zece oca că-mi venea. TEODORESCU, P. P. 599.
        surse: DLRLC
  • 13. popular A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Prietenii] ofițerului veneau, cum s-ar zice, cumetri cu alde Ciupitu cîrciumarul. CAMIL PETRESCU, O. II 519.
      surse: DLRLC
    • Într-o fereastră din multele ferestre ale acelui castel zărește o femeie cosînd, care îi venea oarecum cunoscută. BOTA, P. 78.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Forme flexionare atipice: prezent indicativ persoana a 2-a și vini; participiu și vint, vent.
    surse: DLRLC

etimologie: