IM²- v. in¹.

im² sn [At: (a. 1741) URICARIUL, V, 35/10 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; Mol; csnp) Măsură pentru cereale.

im¹ sn^[1] [At: PALIA (1582), ap. DHLR II / V: imă sf / Pl: ~uri / E: ml limus] 1 (Reg) Noroi. 2 Murdărie (mai ales pe corp). 3 Cerumen. 4 Excremente de oaie. corectat(ă) modificată

IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-.

IM, imuri, s. n. (Regional) Murdărie.

IM- elem. in¹-.

im n. Tr. noroiu. [Lat. LIMUS].

3) im v. intr. la pers. I pl. (lat. îmus). Vechĭ. (Ps. Șch., presupunînd că nu e greșală de scris îld. venim). Venim, mergem.

1) im n., pl. urĭ (lat. limus, mîl; it. sp. pg. limo, pv. lim, [fr. limon]. V. imală, imos, imăcĭune). Vest. Nomol. Noroĭ. Jeg, lip, rîp, murdărie pe trup. (CL. 1912, 9, 1054).

4) *im-, pref. lat. întrebuințat în ainte de b și p îld. in și care corespunde cu rom. ne-, ca în im-berb, im-pudic, îld. ne-bărbos, ne-rușinat. În ainte de alt m cade, ca în imaculat îld. immaculat.

IN¹- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im²] – Din fr., lat. in-.

imă sf vz im¹ corectat(ă)

IN¹- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im²-] – Din fr., lat. in-.

I- elem. in¹-.

IN¹/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.

*ir-, prefix, V. in-.

im (reg.) s. n., pl. imuri

im (reg.) s. n., pl. imuri

im s. n., pl. imuri

IM s. v. jeg, murdărie, necurățenie, noroi.

im s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NOROI.

im (imuri), s. n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Murdărie, jeg. Lat. lῑmus (Cipariu, Gram., II, 338; Pușcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imoșa, vb. (a murdări); imoș(e)ală, s. f. (murdărie); ima, vb. (a murdări), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imăciune, s. f. (înv., murdărie; pată); imală, s. f. (murdărie; noroi); imălos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14).

in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant.

im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale.

im, imuri, s.n. – Murdărie; noroi, mâl, glod. – Lat. limus „mâl, noroi” (Șăineanu, Scriban; Cipariu, Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. imolya (Edelspacher, cf. DER).

i-, prefix cu valoare negativă (ex. ilogic, ilegitim).