3 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ID1 s. n. 1. Unitate structurală ipotetică. 2. Totalitatea instinctelor colective. (cf. gr. idios = distinct)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*ID – temă ce stă la baza unor antroponime din cele trei mari regiuni: munt., ard., mold. 1. Idul, olt. (Sd VI 459); Idești s. (Dm). 2. + -ilă: Idil, olt. (17 B IV 322). 3. + -mir: Idomir, ard., 1671 (Paș); – sec. XVIII-lea (Șchei I). 4. Cf. ard. Idonea, pren., 1788 (Paș). 5. Idomirești s., mold. dispărut, ce apare în documente și în formele: Iadomirești (16 A III 41) contaminat cu tema Iad, ard. (sat) și contaminat cu tema: Edomirești (Ur XXII 338) sau Edumerești (Dm), ceea ce-i urcă originea în sec. al XIV-lea. 6. Pentru etimologie, sau contaminare, cf. și mold. Aldomir (Ștef), v. Aldea II 3 și topicul munt. Domirești (16 B I 143).

Intrare: Id
nume propriu (I3)
  • Id
Intrare: id (subst.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • id
  • idul
  • idu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • id
  • idului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: id (suf.)
sufix flexionat (SF3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • id
  • idul
  • i
  • ida
plural
  • izi
  • izii
  • ide
  • idele
genitiv-dativ singular
  • id
  • idului
  • ide
  • idei
plural
  • izi
  • izilor
  • ide
  • idelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)