HYPOCHAERIS L., HIPOCHERIS, fam. Compositate. Gen originar din America Latină, Europa, regiuni mediteraneene, cca 68 specii, erbacee cu rădăcină fuziformă. Tulpină ramificată, glabră. Frunze bazale, dințate, șinuat penat-fidate, păroase. Flori în capitule 1-3. Receptacul cu bracteole lungi, în formă de peri, uneori caduce, la subsuoara cărora iau naștere florile Foliolele involucrului imbricate.

Hypochaeris maculata L. Specie care înflorește vara. Flori galbene-citron, dispuse în capitule, cu foliolele involucrului cu peri negrii. Tulpină neînfrunzită cu peri aspri (cca 55 cm înălțime), de obicei cu un capitul, mai rar 2-3. Frunze radicale, sesile, ovat-alungite, cu peri duri.

Hypochaeris radicata L. Specie care înflorește vara. Flori galbene, așezate în capitule. Foliolele involucrului glabre, mai scurte decît florile marginale. Fructe achene. Tulpină nefoliată, ramificată, glabră. Frunzele radicale dințate sau penat-fidate, cu peri albi și aspri. Plantă erbacee, perenă, cu rădăcină fuziformă.

Hypochaeris uniflora Vili. (syn. H. helvetica Wulf.). Specie care înflorește vara. Flori aurii-pale, sepale lanceolate, verzi-negricioase cu peri, dispuse într-un capitul mare, erect. Frunzele ele la baza tulpinii în formă de rozetă, cuneiforme, nepețiolate, dentate, pubescente. Tulpină de cca 45 cm înălțime.