2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hurduzău sn [At: LB / V: hărdăz~ / Pl: ~zaie și (reg) ~zauă / E: mg hordozό] (Reg) 1 Funie groasă. 2 Odgon. 3 (Spc) Cablu întins deasupra unui râu pentru a pune în mișcare podul mobil. 4 (Pex) Pod mobil.

hurduzắŭ n., pl. ăĭe (ung. hordozó-[ágy], targă). Trans. Arg. Pod umblător (Ĭorga, Ist. Com. Rom. 1, 159).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hurduzắu (záie), s. n. – (Trans.) Funie, frînghie. Mag. hordozó „purtător” (Bogrea, Dacor., I, 269; Gáldi, Dict., 138).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hurduzắu, hurduzáie, s.f. (reg.) 1. funie groasă, ștreang, odgon. 2. odgonul de deasupra râului, cu care se pune în mișcare podul umblător. 3. pod umblător; brod, brudină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HURDUZĂU, b. 1540 (An C III 746), subst. o pasăre (Păs); cf. subst. h-zău „odgon” < magh. hordozó (DLR).

Intrare: Hurduzău
Hurduzău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hurduzău
Intrare: hurduzău
hurduzău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurduzău
  • hurduzăul
  • hurduzău‑
plural
  • hurduzaie
  • hurduzaiele
genitiv-dativ singular
  • hurduzău
  • hurduzăului
plural
  • hurduzaie
  • hurduzaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)