HUMULUS L., HAMEI, fam. Maraceae. Gen originar din Japonia și Europa, cca 2 specii, erbacee, aspre, anuale sau vivace, volubile. Frunze opuse, digitat-lobate, verzi-închis, serate, stipele libere, persistente. Flori dioice (cele mascule au periantul cu 5 diviziuni în formă de sepale, 5 stamine cu filamente foarte scurte, cele femele alcătuiesc un con), în racem terminal sau în axa frunzei.

Humulus lupulus L. Specie ce înflorește vara. Flori dioice, verzi-deschis, cele femele așezate în amenți cu pedunculi formînd conuri ovoide, cele mascule în raceme (periant cu 5 diviziuni, 5 stamine, antere drepte). Frunze verzi, opuse, aspre, digitat-lobate (cca 5 lobi), dințate, la bază cordiforme. Plantă erbacee, perenă, volubilă (cu tulpina acoperită cu peri scurți și rigizi), ce se cațără pînă la cca 7 m înălțime. Rădăcini cărnoase, lungi.

Humulus scandens Meer. (syn. H. japonicus Sieb. et Zucc). Specie la care florile dioice sînt galbene-verzui; cele femele, cîte două în subsuoara frunzelor, sînt imbricate și reunite în spice compacte, ovoide sau subglobuloase, formînd un con, iar cele mascule, dispuse în raceme ramificate, pețiolate; periantul scvamiform, cu 5 diviziuni. Plantă perenă, însă adesea se cultivă ca anuală, formînd repede un paravan din foiajul verde-pal. Peste 6 m înălțime, agățătoare. Frunze numeroase, opuse, mari, cordiforme la bază, cu 5-7 lobi ascuțiți, dințați; pețiolul mai lung decît lățimea limbului, aspru-păros sau cu mici ghimpi întorși (Pl. 39, fig. 231).