4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja.

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja.

HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el.

HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el.

ULÚBĂ s. f. v. hulubă.

hulub, ~ă [At: MARIAN, O. II, 180 / V: gu~, hol~, hurl~ / Pl: ~i, ~e / E: ucr холуб] 1 sm (Orn; reg; șîs ~ de casă) Porumbel. 2 sm (Îs) ~ de stepă (sau de câmp, de codru, ele pădure, sălbatic) Pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 3 a (D. animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu gușa porumbelului sălbatic Si: huluban. 4 sm (Fig) Amorez.

hulu1 sf [At: DEX / V: hol~, ul~ / E: ucr хулубля] Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.

hulubel sm [At: SEVASTOS, C. 170 / Pl: ~ei / E: hulub + -el] 1-4 (Reg; șhp) Hulubaș (1-4).

HULÚB, hulubi, s. m., adj. m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

HULÚBĂ, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc. între care se înhamă calul. Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.

HULUBÉL, hulubei, s. m. (Mold.) Hulubaș. Fă-mă doamne-un hulubel, Să mă-nalț pînă la cer. SEVASTOS, C. 170.

HULÚB1 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub

HULÚBĂ ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja

hulub m. Mold. porumb (pasăre). [Rut. HOLUB]. ║ a. se zice de boul care e suriu deschis ca gușa porumbului (mai ales în partea de dinapoi).

hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE].

hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hulúb1 (reg.) adj. m., pl. hulúbi; f. hulúbă, pl. hulúbe

hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe

hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii

arată toate definițiile

Intrare: Hulubei
Hulubei nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hulubei
Intrare: hulub (adj.)
hulub1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulub
  • hulubul
  • hulubu‑
  • hulu
  • huluba
plural
  • hulubi
  • hulubii
  • hulube
  • hulubele
genitiv-dativ singular
  • hulub
  • hulubului
  • hulube
  • hulubei
plural
  • hulubi
  • hulubilor
  • hulube
  • hulubelor
vocativ singular
plural
Intrare: hulubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulu
  • huluba
plural
  • hulube
  • hulubele
genitiv-dativ singular
  • hulube
  • hulubei
plural
  • hulube
  • hulubelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluba
plural
  • ulube
  • ulubele
genitiv-dativ singular
  • ulube
  • ulubei
plural
  • ulube
  • ulubelor
vocativ singular
plural
Intrare: hulubel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulubel
  • hulubelul
  • hulubelu‑
plural
  • hulubei
  • hulubeii
genitiv-dativ singular
  • hulubel
  • hulubelului
plural
  • hulubei
  • hulubeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hulub (adj.)

  • 1. regional (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

hulubă ulubă

  • 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat rar Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.
    exemple
    • [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

hulubel

etimologie:

  • Hulub + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98