2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

hudiță sf [At: URICARIUL XX, 394 / A și: hudiță / Pl: ~țe și ~ți / E: hudă1 + -iță] (Reg) 1-12 (Șhp) Hudă1 (1-6) (mică) Si: hudicioară (1-12), huduță (1-12). 13 Ulicioară. 14 (Reg) Galerie părăsită în mină.

HÚDIȚĂ, hudițe și hudiți, s. f. (Mold.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.

HÚDIȚĂ ~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe

húdiță s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.

Intrare: Hudiță
Hudiță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hudiță
Intrare: hudiță
hudiță1 (pl. -e) substantiv feminin
  • pronunție: hudiță, hudiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudițe
  • hudițele
genitiv-dativ singular
  • hudițe
  • hudiței
plural
  • hudițe
  • hudițelor
vocativ singular
plural
hudiță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudiți
  • hudițile
genitiv-dativ singular
  • hudiți
  • hudiții
plural
  • hudiți
  • hudiților
vocativ singular
plural

hudiță

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123.
      surse: DLRLC
    • Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hudă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09