3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRABOR adj. v. hrăbor.

hrăbor, ~oa [At: MOXA 353/10 / V: hrab, hrabol am, hărăbor / Pl: ~ri, ~oare / E: vsl хравъръ] 1 a (Înv) Viteaz. 2 a (Înv) Voinic. 3 a (Trs; îf hărăbor, mai ales d. copii) Sănătos. 4 av Vitejește. 5 av Voinicește.

HRĂBOR adj. (ȚR, Ban., Trans. SV) Viteaz, curajos. B: Să mirară toți de cocon mic și pre cal neînvățat și hrăbor. A 1717, 13v. Oameni războinici și hrăbori. COSM 1766, 86r; cf. A 1717, 27v; A 1734, 8v; IT 1758, 131r. C: Zice că era hrăbor. APOC., 106v. Hrĕbor. Audax. AC, 343. Fii hrăbor, ludo, spre această sărutare vicleană. IB, 39v; cf. VCC, 26; PP, 3r; IT 1767, 15r. ◊ (Adverbial) Hrăbor și dulce mă veselesc. VCC, 11. Hrĕbor. Audacter. AC, 343. // A: Să mergeți hrăbori la război. A 1777, 19v; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: hrăbor (DOSOFTEI, VS; PP, 3r). Etimologie: sl. hrabŭrŭ, bg. hrabăr. Vezi și hrăbori, hrăborie, hrăboritor.

hrăbór și hrábor, -ă adj. (vsl. hrabrŭ, viteaz). Vechĭ. Viteaz, curajos. – În Trans. azĭ hărăbór (fem. -oară), robust.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HRĂBÓR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

hrăbor adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrăbór (hrăboáră), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv.Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HRABOR subst. < sl. χpaвъpъ „luptător” (cu sens de viteaz), epitet atribuit, pentru fapte eroice, unor boieri, în sec. XIV -XV, cînd termenul vitez își păstra sensul originar miles aulae „cavaler”, „curtean”. 1. Hrabor (Dm; Sd XXIV); – Giurgea (16 A I 80); sau Harabor scris și Hîrbor (C Bog); Hrăboru t. (AO XVI); Hrăburul s., olt. (AO XI 312). 2. Cu altă transcriere a lui r vocalic: a) Hărbar/ul (16 BII 235) și -iu (Ard); b) Hîrbor, mold. (17 A IV 416); – Maxim (16 A II 139); c) Harabor (Dm); Hărăboru t. (AO XIX 100); d) Horbor, C-tin, mold. (RI228); e) prob. Hărăboi, Drag. (B Cr 75) prin cont. cu tărăboi.

Intrare: Hrabor
Hrabor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hrabor
Intrare: hrabor
hrabor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hrăbor
hrăbor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăbor
  • hrăborul
  • hrăboru‑
  • hrăboa
  • hrăboara
plural
  • hrăbori
  • hrăborii
  • hrăboare
  • hrăboarele
genitiv-dativ singular
  • hrăbor
  • hrăborului
  • hrăboare
  • hrăboarei
plural
  • hrăbori
  • hrăborilor
  • hrăboare
  • hrăboarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)