8 intrări

school Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOT adj. (Despre modul de executare propriu jazzului din anii 1926-1930) Caracterizat printr-o sonoritate amplă, expresie vibrantă, tensionată și prin exuberanță. [Pr.: hat] – Cuv. engl.

hot2 sn [At: MAT. FOLK. 1209 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Bucată.

hot3 sni [At: DEX2 / P: hat / E: eg hot] Hot-jazz.

hot1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Bucium făcut din coajă de salcie Cf dârlă, drâmboi, hurgoi, hurnoi.

HOT s. n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] – Cuv. engl.

HOT adj. invar. (Anglicism) Fierbinte, arzător; (fig.) înflăcărat. [< engl. hot].

HOT adj. inv. 1. fierbinte. ♦ ~ -jazz = stil de jaz cu sonorități ample, caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic, și improvizații expresive. 2. (fig.) înflăcărat. (< engl. hot/jazz/)

HOTDOG, hotdogi, s. m. Crenvurșt fiert, servit cu muștar, într-un corn fierbinte. – Cuv. engl.

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.

hot-dog sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: eg hot dog] Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață).

hoț, hoață [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~țe / E: nct] 1 smf Persoană care fură Si: (înv) fur Cf bojogar, borfaș, coțcar, găinar, potlogar. 2 smf (Îs) ~ de codru Tâlhar. 3 smf (Înv; îs) ~ de bună dimineață Hoț care intră în locuințele oamenilor prin ferestrele deschise în zorii zilei (mai ales vara). 4 smf (Îs) ~ de buzunare Hoț care fură de prin buzunare, în locuri aglomerate. 5 smf (Prt; îas) Hoț mărunt, de valori mici Si: găinar. 6 smp (Îc) De-a ~ii Joc de copii. 7-8 smf, a (Fig; fam; cu admirație) (Persoană) care iese ușor din încurcătură, dovedind multă abilitate Si: hoțoman, isteț, șiret, ștrengar. 9 a Care fură. 10 a Necinstit. 11 sf (Ent) Nume al unei insecte care trăieșe prin locuințele oamenilor.

[1], oață sn vz hoț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HOT DOG s. m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl.

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. Cum v-am povestit la crîșmă, au năzuit doi hoți la parale. SADOVEANU, B. 110. Aista are să-ți spargă casa ș-are să te prade; aista-i un hoț. HOGAȘ, DR. II 151. Te pradă hoții. ȘEZ. III 116. Și mă scoate, dacă poți, De prin mîni, de pe la hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. ◊ Hoț de codru v. codru. Hoț de drumul mare v. drum. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean, perfid. Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea și hoață, Îmblă-n față să ne-o scoață. ALECSANDRI, P. P. 278. 2. (Familiar, cu o nuanță de ușoară mustrare și uneori de admirație) Ștrengar, șiret. Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit. COȘBUC, P. I 98. Ce văd? Iar hoțu cel de Leonaș? ALECSANDRI, T. I 217. Să-mi aleg... [o fată] Cu fața de ardeleancă, Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219.

HOT DOG loc. s. (Anglicism) Pâiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – câine].

HOT DOG s. m. crenvurșt sau cârnat cald într-o chiflă (alungită), cu muștar. (< amer. hot dog)

HOT MÓNEY (Pron.: hot máni) s. n. (fin.) capital care circulă rapid de la o țară la alta, în intenția de a fi speculat. (< engl. hot money)

hot-dog s. m. (alim.; americanism) ◊ „Pe str. Brezoianu a început să funcționeze și un punct de comercializare a crenvurștilor (hot-dogs).” I.B. 9 X 75 p. 2. ◊ „Unele restaurante erau astfel proiectate [...] încât să semene cu tradiționalii hot-dogs (crenvurști într-o chiflă caldă).” Sc. 2 IV 76 p. 4. ◊ „Mănâncă pe stradă și floricele și hot-dogs și înghețată la chioșc.” D. 138/95 p. 9; v. și fast-food (din engl. americ. hot-dog; cf. fr., it. hot-dog; DMC 1950, BD 1966; D. Am.)

HOȚ ~i m. 1) Persoană care fură. 2) și adjectival fam. Ființă șireată și poznașă; viclean; șiret; șmecher. /Orig. nec.

hoț m. cel ce fură; hoț de codru. [Origină necunoscută].

arată toate definițiile

Intrare: Hot
nume propriu (I3)
  • Hot
Intrare: hot
hot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hot (inv.)
hot1 (inv.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • hot
Intrare: hot (pl. -uri)
hot2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hot
  • hotul
  • hotu‑
plural
  • hoturi
  • hoturile
genitiv-dativ singular
  • hot
  • hotului
plural
  • hoturi
  • hoturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hot money
hot money substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hot money
  • hot money
plural
genitiv-dativ singular
  • hot money
  • hot money
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hotdog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotdog
  • hotdogul
  • hotdogu‑
plural
  • hotdogi
  • hotdogii
genitiv-dativ singular
  • hotdog
  • hotdogului
plural
  • hotdogi
  • hotdogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hot dog
  • hot dogul
plural
  • hot dogi
  • hot dogii
genitiv-dativ singular
  • hot dog
  • hot dogului
plural
  • hot dogi
  • hot dogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hot-dog
  • hot-dogul
plural
  • hot-dogi
  • hot-dogii
genitiv-dativ singular
  • hot-dog
  • hot-dogului
plural
  • hot-dogi
  • hot-dogilor
vocativ singular
plural
Intrare: Hoț
nume propriu (I3)
  • Hoț
Intrare: hoț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoț
  • hoțul
  • hoțu‑
plural
  • hoți
  • hoții
genitiv-dativ singular
  • hoț
  • hoțului
plural
  • hoți
  • hoților
vocativ singular
  • hoțule
  • hoțe
plural
  • hoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hotdog hot dog hot-dog

  • 1. Crenvurșt fiert, servit cu muștar, într-un corn fierbinte.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu Scrierea în două cuvinte (cu sau fără cratimă) este nerecomandată.
    surse: dexonline

etimologie:

hot (inv.)

  • 1. (Despre modul de executare propriu jazzului din anii 1926-1930) Caracterizat printr-o sonoritate amplă, expresie vibrantă, tensionată și prin exuberanță.

etimologie:

hoț, hoață hoață

  • 1. Persoană care fură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC augmentative: hoțoman, -ă attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cum v-am povestit la crîșmă, au năzuit doi hoți la parale. SADOVEANU, B. 110.
      surse: DLRLC
    • Aista are să-ți spargă casa ș-are să te prade; aista-i un hoț. HOGAȘ, DR. II 151.
      surse: DLRLC
    • Te pradă hoții. ȘEZ. III 116.
      surse: DLRLC
    • Și mă scoate, dacă poți, De prin mîni, de pe la hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Om ștrengar, șiret.
    exemple
    • Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit. COȘBUC, P. I 98.
      surse: DLRLC
    • Ce văd? Iar hoțu cel de Leonaș? ALECSANDRI, T. I 217.
      surse: DLRLC
    • Să-mi aleg... [o fată] Cu fața de ardeleancă, Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219.
      surse: DLRLC

etimologie: