hortensie sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~ii / E: fr hortensia, ger Hortensia] (Bot) Arbust originar din China și Japonia, cu frunze persistente, cu flori mari, fără miros, de culoare roz, violetă, albă sau bleu², care se cultivă ca plantă ornamentală (Hydrangea opuloides).

ortanță sf vz hortenzie^[1]

ortensie sf vz hortenzie^[1]

HORTENSIE, hortensii, s. f. Plantă ornamentală cu flori mari, fără miros, de culoare albă, roz, violetă sau albastru-deschis (Hydrangea hortensis). – Variantă: ortenzie s. f.

ORTENZIE s. f. v. hortensie.

ORTENZIE s. f. v. hortenzie.

HORTENSIE s.f. Plantă ornamentală cu flori mari, de diferite culori și fără miros. [< fr. hortensia].

HORTENSIE s. f. arbust cultivat ca plantă ornamentală cu flori mari, albe, roșii sau bleu, fără miros, din familia saxifragacee. (< fr. hortensia)

HORTENSIE ~i f. Arbore mic sau arbust exotic decorativ cu flori mari, fără miros, cultivat prin parcuri sau grădini. [G.-D. hortensiei; Sil. -si-e] /<fr. hortensia

hortensie f. arbust originar din Japonia, cultivat pentru florile sale trandafirii.

*horténsie, V. ortensie.

*orténsie f. (d. numele latin Hortensia, pe care-l purta soția ceasornicaruluĭ Lepaute [† 1788], în onoarea căreĭa a fost numită această plantă). Bot. Un copăcel din familia saxifragelor (numit și trandafir de Japonia), cultivat p. frumoasele luĭ florĭ.

hortensie (desp. -si-e) s. f., art. hortensia (desp. -si-a), g.-d. art. hortensiei; pl. hortensii, art. hortensiile (desp. -si-i-)

hortensie (-si-e) s. f., art. hortensia (-si-a), g.-d. art. hortensiei; pl. hortensii, art. hortensiile (-si-i-)

hortensie s. f. (sil. -si-e), art. hortensia (sil. -si-a), g.-d. art. hortensiei; pl. hortensii, art. hortensiile (sil. -si-i-)

hortensie

Hortensia Vechiul nume gentilic roman Horténsia (masc. Horténsius) a cărui semnificație nu pune probleme deosebite, el fiind derivat de la subst. hortus „grădină” (din aceeași familie fac parte neologismele horticol, horticultor, horticultură) a fost reintrodus în circulație, în apusul Europei, în perioada Renașterii. Pentru foarte multă lume prenumele fem. Horténsia pare creat de la numele unui arbust decorativ, cu flori în diferite nuanțe de roz sau albastru. Și, într-adevăr, între numele personal și floare este o strînsă legătură, dar spre deosebire de alte cazuri, de astă dată numele florii are la bază un nume personal (cf. Ghergina, la origine un derivat de la → Gheorghe) și anume Hortense [Lepaute], cea care l-a ajutat pe botanistul francez Ph. Commerson (1722 – 1773) să creeze noua varietate de plantă, cunoscută și astăzi. Intrat în onomastica noastră către sfîrșitul secolului trecut numele apare și sub formele Ortans, Ortansa și hipoc. Tenzi, Tenza. ☐ Fr. Hortense, magh. Hortensia, rus. Gortenz, Gortenzia, etc. ☐ Scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu.

HYDRANGEA L., HORTENSIA, fam. Saxifragaceae. Gen originar din Asia (Japonia, China) și America, peste 90 specii, arbuști foarțe ornamentali, erecți sau cățărători. Frunze întregi, opuse, glabre, simple, penat-nervate, eliptice sau ovate, eliptic-ovate pînă la oblongi, lat-ovate, dințate, pețiolate. Inflorescența în vîrful, ramurilor, este un corimb sau panicul terminal, compusă din flori complete, cele fertile mici, hermafrodite, spre centru, iar cele marginale, măi mari, sterile, cu 3-5 sepale petaloide. Fructul este o capsulă cu cca 5 loji, cu semințe mici, mai mult sau mai puțin aripate.

MYOSOTIDIUM Hook., MIOSOTIDIUM, fam. Boraginaceae, singură specie originară din Noua Zeelandă: Myosotidium hortensia Baill. (syn. M. nobile Hook.). Înflorește vara. Flori (cilindrul corolei scurt, caliciul cu 5 sepale) albastre-azur, în umbele dense. Frunze tulpinale nepețiolate, lat-ovate, cele radicale cordiforme, pețiolate, cărnoase, cu marginea ondulată, glabre.