2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Honț m. porecla Sasului: Honț fără holde, cucuruz ca în palmă [Nemț. HANS, după rostirea săsească].

honț m. (sas. Honz, germ. Hans, din Johannes, Ĭon). Trans. Iron. Porecla Sasuluĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

honț (hónți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HONȚ (Gura) t.; Honță, D., olt. (Sd XXII 351), cf. vb. a honțăni (a alerga, a lucra).

Intrare: Honț
Honț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Honț
Intrare: honț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ho
  • honțul
  • honțu‑
plural
  • honți
  • honții
genitiv-dativ singular
  • ho
  • honțului
plural
  • honți
  • honților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)