3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oáge, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

hodorog2, ~oa [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

hodorog3, ~oa sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oa / Pl: ~oage / E: nct] 1 (Pes) Coș înalt fără fund întrebuințat la prinderea peștelui din apă mică. 2 (Min; îf ~oabă) Ascensor cu care se coboară în mină.

  1. Încadrarea pare să nu fie de ajuns. Lexemul prezintă flexiune și de sf – în caz că aceasta este corect consemnată. — Ladislau Strifler

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (mai ales vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrâne și ramolite. – Din hodorog2.

HODOROÁGĂ ~ge f. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog

hodoroagă f. 1. lucru vechiu și stricat: o hodoroagă de căruță ISP.; 2. (ironic) căzătură de om: hodoroagă bătrână; 3. fam. toacă gură. [V. hodorog].

hodoroágă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, mașină saŭ femeĭe hodorogită: o hodoroagă de căruță, de babă. V. cotoroanță și daradaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hodoroága (dans) s. f. art., neart. hodoroágă, g.-d. art. hodoroágei

hodoroágă (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge

hodoróg2 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroáge

hodoroágă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge

hodoróg (obiect) s. n., pl. hodoroáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

arată toate definițiile

Intrare: Hodoroaga
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Hodoroaga
plural
genitiv-dativ singular
  • Hodoroagei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hodoroagă (persoană)
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodoroa
  • hodoroaga
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodoroage
  • hodoroagei
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
  • hodoroa
  • hodoroago
plural
  • hodoroagelor
Intrare: hodorog, -oagă (vechitură)
hodorog2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodoroa
  • hodoroaga
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodoroage
  • hodoroagei
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
  • hodoroa
  • hodoroago
plural
  • hodoroagelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Hodoroaga

  • 1. popular Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09

etimologie:

hodorog, -oagă (persoană) hodoroagă

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365.
      surse: DLRLC
    • Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37.
      surse: DLRLC
    • Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.
      surse: DLRLC

etimologie:

hodorog, -oagă (vechitură) hodoroagă

  • 1. familiar Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: