2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoa3 [At: ȘEZ. VI, 99 / Pl: ~re / E: nct] (Pop) Lână care rămâne de la piuă.

1) hóră f., pl. e și ĭ (bg. horó, d. ngr. horós, horă, de unde și alb. hóră, de jur împrejur, și turc. hora, horă). Cel maĭ obișnuit dans popular românesc (în cerc și ținîndu-te de mînă) pe măsura 3-4 saŭ 3-8 și 2-4. Melodia după care se dansează acest dans (în Trans., horă înseamnă și „strigătură” și „doĭnă”). Odinioară, locu coruluĭ în biserică, cafas, balcon. Dacă intri în horă, trebuĭe să jocĭ, dacă te-aĭ apucat de o treabă (de ex., de războĭ), trebuĭe s’o terminĭ. A te prinde în horă, a intra în horă, a începe să jocĭ hora. – La Dos. hoară. V. doĭnă.

2) oáră (oa dift.) f., pl. e (poate d. lat. ovarius, „păzitor de oŭă, de găinĭ”, considerat și ca adj. „de oŭă”, al căruĭ pl. ovaria a ajuns să însemne „păsărĭ domestice, găinĭ”). Vest. Pop. Pasăre domestică, maĭ ales găină: curtea plină de oare, gîște, rațe. – Și hoară (vest). Și oratăniĭ (Olt.) și (h)orăténiĭ (sud), angăriĭ, galițe. V. gobaĭe.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hoáră s.f. (reg.) lâna care rămâne de la piua de bătut dimiile.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOARĂ, b. (Hur 100), < subst. zis și oară sau horă „resturi de lînă” (DLR).

Intrare: hoară
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoa
  • hoara
plural
genitiv-dativ singular
  • hoare
  • hoarei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Hoară
Hoară nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hoară