2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

herțeg sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 5 / V: ~ec / Pl: ~egi / E: mg herceg] (Înv) 1 Duce. 2 Voievod.

hérțeg m. (ung. herceg, d. germ. herzog, duce, comandant). Vechĭ. Duce (doc. d. 1439. Ĭorga, Negoț, 245).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hérțeg (-gi), s. m. – Duce, voievod. – Var. herțog. Germ. Herzog, direct var. și prin intermediul mag. herceg. Sec. XVII, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÉRȚEG (< germ.) s. m. Titlu adăugat de la titulatura domnilor Țării Românești care stăpâneau ținuturile Amlașului și Făgărașului din Transilvania; persoană având acest titlu.

HERȚEG < ung. herczeg < germ. Herzog „duce”, titlu folosit și de domnul Țării-Romînești pentru ducatul de Făgăraș și Amlaș. 1. – (scris în diploma latină: Herceeg) b.,1305 (14 C I 41); Herțeg, Daniil (16 A I 105; C Bog); în unele doc. acesta se scrie, prin confuzie și Herțea, Hearțea, Herțeag (Dm; C Bog; C Ștef; BA ung 30). 2. Hărțăgeasca t. (Dm). 3. Hărțăgan (Dm). 4. Herțug (V-Bistr.) și Hîrțeg (Jiul ard.), fam. actuale.

Intrare: herțeg
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herțeg
  • herțegul
  • herțegu‑
plural
  • herțegi
  • herțegii
genitiv-dativ singular
  • herțeg
  • herțegului
plural
  • herțegi
  • herțegilor
vocativ singular
plural
Intrare: Herțeg
Herțeg nume propriu
nume propriu (I3)
  • Herțeg
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)