2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÉNRI s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inductivității. – Din fr. henry.

HÉNRI s.m. (Fiz.) Unitate de inductanță electrică, egală cu inductanța unei spire îmbrățișate de un flux magnetic propriu de un weber când spira e parcursă de un curent de un amper. [Scris și henry, pl. invar. / < fr., engl. henry, cf. Henry – fizician american].

HÉNRI m. fiz. Unitate de măsură a inductivității. /<fr. henry

HÉNRY s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inductivității. – Din fr. henry.

henry smi [At: DEX / S și: ~ri / E: eg, fr henry] (Fiz) Unitate de inductanță electrică, egală cu inductanța unei spire într-un flux magnetic propriu de un weber când spira e parcursă de un curent de un amper.

HÉNRY s. m. unitate de măsură a inductanței, egală cu inductanța unui circuit electric format dintr-o singură spiră, prin care un curent de un amper stabilește un flux magnetic propriu de un weber. (< fr. henry)

Stephanus (Henricus) m. sau Henri Estienne, celebru tipograf și erudit francez, autorul unui admirabil Tezaur al limbei grecești (1528-1598).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CATARGI, Henri (1894-1976, n. București), pictor român. Peisaje și naturi moarte de un remarcabil simț al compoziției și cu un colorit sobru și nuanțat, evocînd cu subtilitate atmosfera și reflexele luminii („Peisaj la Pasărea”, „Femeia cu pălărie galbenă”, „Culesul fructelor”).

COANDĂ 1. Constantin C. (1857-1932, n. București), general și om politic român. Ministru de mai multe ori și prim-min. (oct.-nov. 1918). 2. Henri C. (1886-1972, n. București), inginer și savant român. Fiul lui C. (1). Acad. (1970). Pionier al aviației mondiale. A conceput și a construit în 1910 primul avion cu reacție din lume, încercat de el, în zbor, în același an. În perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de concepție proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coandă”. A descoperit efectul care-i poartă numele (1934) cu aplicații în numeroase domenii ale tehnicii.

HENRI DE FLANDRA și HAINAUT, împărat latin de Constantinopol (1206-1216). A luptat cu bizantinii (1211-1214), pe care i-a înfrânt, stabilind granițele imperiului prin Pacea de la Nymphayon (1214).

Intrare: Henri
Henri nume propriu
nume propriu (I3)
  • Henri
Intrare: henry
substantiv masculin (M79-i)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • henry
  • henry-ul
  • henry-u‑
plural
  • henry
  • henry-i
genitiv-dativ singular
  • henry
  • henry-ului
plural
  • henry
  • henry-lor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • henri
  • henriul
  • henriu‑
plural
  • henri
  • henrii
genitiv-dativ singular
  • henri
  • henriului
plural
  • henri
  • henrilor
vocativ singular
plural
H simbol
  • pronunție: haș, hî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • H
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

henry henri H

  • 1. fizică Unitate de măsură a inductivității.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Unitate de măsură a inductanței, egală cu inductanța unui circuit electric format dintr-o singură spiră, prin care un curent de un amper stabilește un flux magnetic propriu de un weber.
    surse: MDN '00
  • comentariu simbol H
    surse: DOOM 2

etimologie: