Helena (sau Helene), „cea mai frumoasă dintre muritoare”, era fiica lui Zeus și a Ledei. Ea s-a născut dintr-un ou, rezultat din împreunarea lui Zeus – care luase înfățișarea unei lebede – cu Leda, soția regelui Tyndareus (v. și Leda). Despre frumusețea Helenei s-a dus vestea de timpuriu. Încă copilă fiind, ea a fost răpită de către Theseus, ajutat de prietenul lui, Pirithous (v. și Theseus), și dusă în Attica. Eroul a lăsat-o acolo în paza mamei lui, Aethra, și a plecat în Infern pe urmele Persephonei. În lipsa lui, Helena este găsită de frații ei, Castor și Pollux, care porniseră s-o caute, și este dusă, împreună cu Aethra, din nou acasă. Tyndareus, tatăl ei pămîntesc, o căsătorește cu Menelaus, cu care Helena are o fiică, Hermione. Sosirea lui Paris în casa lui Menelaus are drept rezultat răpirea Helenei, pe care, în urma judecății făcute de Paris pe muntele Ida, zeița Aphrodite i-o promisese acestuia în dar (v. și Aphrodite). Helena îl însoțește pe Paris la Troia și acest fapt are drept rezultat războiul troian, în care grecii se bat zece ani încheiați. După moartea lui Paris, căzut în luptă, Helena se căsătorește cu unul dintre frații lui, Deiphobus, pentru ca, în cele din urmă, să se împace cu Menelaus și să redevină soția lui. Cei doi rătăcesc însă opt ani pe mare, pînă să ajungă în sfîrșit acasă, la Sparta. După o altă versiune, Helena s-ar fi căsătorit după moarte cu Achilles, alături de care ar fi trăit o viață veșnică, plină de desfătări, pe o insulă albă, aflată departe, la capătul lumii.

HELENA [h’lənə], oraș în NV S.U.A., pe Missouri, centrul ad-tiv al statului Montana, la poalele M-ților Stâncoși; 24,6 mii loc. (1990). Centru comercial. Siderurgie. Prelucr. lemnului; ind. constr. de mașini și chimică (vopsele). Țesături de mătase.

Tyndaris, denumire purtată de Helena, fiica lui Tyndareus.

SAINT HELENA (SFÂNTA ELENA), ins. britanică în S Oc. Atlantic, situată la 1.850 km V de țărmul SV al Africii, la 15°15′ lat. S și 5°42′ long. V; 122 km²; 16,9 km lungime; 10,5 km lățime. Orașe pr.: Jamestown, Longwood. Relief accidentat, de origine vulcanică, cu alt. max. de 823 m (Diana Peak), fragmentat de văi cu numeroase chei. Climă tropicală blândă, cu temp. medii de 22°C vara și 18°C iarna. Descoperită la 21 mai 1502 de navigatorul portughez João da Nova Castella la întoarcerea din Indii, vizitată de englezi în 1588 și revendicată de olandezi în 1633, care au ocupat-o între 1645 și 1651. În 1659 a fost inclusă în Compania britanică a Indiilor de Est, care a folosit-o ca stație pe drumul maritim ce leagă Anglia de India. Compania a stăpânit-o până în 1834, cu excepția anilor 1815-1821, când ea a fost administrată direct de Coroana britanică. Și-a pierdut din importanță o dată cu deschiderea Canalului Suez (1869). Împreună cu ins. vulcanice Ascension (88 km²), Tristan da Cunha (104 km²), Inaccessible (10 km²), Nightingale (1,3 km²) și Gough (93 km²) formează o dependență britanică cu capitala la Jamestown, administrată de un guvernator propriu. Pe ins. S.H. a fost exilat (1815-1821) împăratul Napoleon I și tot aici a murit în localit. Longwood, unde există un muzeu memorial.