2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hasnă1 sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / V: haz~ / Pl: ~ne / E: mg haszon] 1 (Reg) Folos. 2 (Îe) A(-i) lua ~ A se servi de. 3 (Înv) Roade ale pământului.

HASNĂ s. f. (ȚR, Ban., Criș., Trans. SV, Trans. N) Folos. B: Hasna lui Mihaiu-Vodă au fost arhangelul Mihail. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA. (1688), apud TDRG. C: Ce hasnă are această învățătură? SA, 14r. Cu mult mai vîrtos cuvîntul lui Dumnăzău iaste de folos și de hasnă. MOL. 1695, 83r. Hasnĕ. Utililas. AC, 34r. N-am haznă de bunătate. CÎNTECE, 7v. Scumpul niceodată nu să umple de bani și ... nu are hasnă de ei. FL. D SEC. XVIII1, 89r: cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW : SA, 4r, 26r. 42v; C 1692, 539r: MOL. 1695, S3r; LEX. MARS., 209; MISC. SEC. XVII, 54r, 90v; CAT. B, 22. Etimologie: magh, haszon. Cf. scr. hasna. Vezi și hăsnui. Cf. a g o n i s i t ă (2), f a i d ă.

hásnă și háznă f., pl. e (ung. haszon [cu sufix haszna], folos, unde și sîrb. hásna). Nord și est. Folos: muncesc, și, cînd colo, ce hasnă am? (Neam. Rom. Pop. I, 440). V. polză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hásnă s. f. – Profit, utilitate. Mag. haszon (DAR; Gáldi, Dict., 135). Sec. XVII. – Der. hăsnaș, adj. (înv., util, folositor); hăsnui, vb. (a fi folositor; a produce).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hásnă s.f. sg. (reg., înv.) folos.

hásnă, -e. s.f. – 1. Folos, câștig, profit. 2. Satisfacție. În expr. a avea hasnă (de ceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. – Din magh. haszon „profit” (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HASNĂ subst. „folos” < ung. haszon (DLR). 1. – G., mold., act. 2. Hasnaș mold. (Arh; Bez I 30) < ung. hasznos „folositor”; Hasnăș (Ștef); – D. 1426 (Costin I); – V. (17 A V 263); Hăsnășeni s. 3. Hasniș = Hasnăș (Ștef); Hasniș Frim (Sur XXI).

Intrare: hasnă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hasnă
  • hasna
plural
genitiv-dativ singular
  • hasne
  • hasnei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Hasnă
Hasnă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hasnă