2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (În expr.) A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (În expr.) A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.

hang sn [At: EMINESCU, P. 195 / Pl: ~uri / E: mg hang] 1-2 (Îe; șfg) A ține ~ul A acompania (o melodie) Si: a ține isonul. 3 (Fig; îae) A ține partea cuiva. 4 (Fig; îae) A aproba tot ce face cineva. 5 (Fig; îae) A face pe placul cuiva. 6 Părți ale instrumentelor muzicale ce servesc la acompaniament. 7 (Cor) Nume al unui dans popular. 8 Melodie după care se execută acest dans.

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (Numai în expr.) A ține hangul = a) a acompania, a secunda o melodie, a ține isonul. Cobza ținea hangul zumzăind cînd mai tare, cînd mai înăbușit: zumba-zumba... zumba-zumba. SADOVEANU, O. I 73. Tudorache asculta, dădea capul pe spate, dădea din mîni, pe urmă începu să ție hangul cu un glas gros, ca un răget. DUNĂREANU, CH. 33. Lin viorile răsună, iară cobza ține hangul. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Metaforic) Toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul. CREANGĂ, P. 240; b) a ține partea cuiva, a încuraja pe cineva, aprobînd tot ce face și ce spune; a face pe placul sau cheful cuiva, a cînta cuiva în strună. Mă mieram eu de ce-s și ei așa de cuminți, mititeii; că tu le dai nas și le ții hangul. CREANGĂ, A. 39. 2. (Regional) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale (mai ales coarda a patra la vioară și țeava cimpoiului), care servesc pentru a ține acompaniamentul. Cobze și-alte hanguri, Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi, Și-un taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301.

HANG ~uri n. pop. 1) Fiecare dintre cele două tuburi ale cimpoiului care țin tonul. 2) Instrument muzical sau o parte a acestuia care servește pentru acompaniat. ◊ A ține ~ul a) a acompania o melodie; b) a ține partea cuiva; a-i face pe plac. /<ung. hang

hang n. Mold. 1. una din țevile cimpoiului care produce un sunet bâzăitor; 2. ison: iar cobza ține hangul EM.; 3. fig. toată suflarea și făptura de prin prejur îi ținea hangul CR. [Ung. HANG, ton].

hang n., pl. urĭ (ung. hang, sunet, ton). Ison, acompaniament. Fig. A ținea cuĭva hangu, a face ca și el, a aproba ce face el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hang s. n., (instrumente) pl. hánguri

hang s. n., (instrumente) pl. hánguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HANG s. v. acompaniament.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hang 1. Numele ce se dă în folclorul românesc tubului lung, ce produce sunetul invariabil ca înălțime al cimpoiului*. Sin.: bâzoi. 2. P. ext., mod simplu de acompaniere vocală sau instr. de tipul isonului* [v. și burdon (1)]. (Expr.: „a ține h.”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HANG subst. „ton, ison” și hangă subst. „cîmpie”. 1. Hangu b. (Ard II 94); -l (17 B IV 173); -l, 1516 (Paș). 2. Hăngul, P., mold., 1661 (Sd V 36); Hîngulești s. (Î Div).

HANGU, com. în jud. Neamț, pe pârâul omonim, în apropiere de vărsarea acestuia în lacul Izvoru Muntelui; 4.121 loc. (1998). Biserică de schit, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1626-1629), ctitorie a lui Miron Barnovski, în satul Buhalnița și biserică de lemn, cu hramul Sf. Nicolae (1829, refăcută în 1959), în satul Chirițeni. Ruinele Palatului Cantacuzino. Urme de cultură materială din perioada geto-dacă până în feudalismul timpuriu.

Intrare: Hang
nume propriu (I3)
  • Hang
Intrare: hang
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hang
  • hangul
  • hangu‑
plural
  • hanguri
  • hangurile
genitiv-dativ singular
  • hang
  • hangului
plural
  • hanguri
  • hangurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hang

  • 1. expresie (numai) singular A ține hangul = a acompania o melodie.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: acompania 4 exemple
    exemple
    • Cobza ținea hangul zumzăind cînd mai tare, cînd mai înăbușit: zumba-zumba... zumba-zumba. SADOVEANU, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • Tudorache asculta, dădea capul pe spate, dădea din mîni, pe urmă începu să ție hangul cu un glas gros, ca un răget. DUNĂREANU, CH. 33.
      surse: DLRLC
    • Lin viorile răsună, iară cobza ține hangul. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • metaforic Toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
  • 3. expresie (numai) singular figurat A ține hangul = a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă mieram eu de ce-s și ei așa de cuminți, mititeii; că tu le dai nas și le ții hangul. CREANGĂ, A. 39.
      surse: DLRLC
  • 4. regional Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cobze și-alte hanguri, Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi, Și-un taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie: