3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halici vt [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / Pzi: ~icesc / E: nct] (Reg) A alege.

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HALICI, Mihail (c. 1643-c. 1712, n. Caransebeș), erudit și poet român. Rector al Colegiului reformat din Orăștie (1667-1669). Autorul unei ode (1674) scrise în românește, cu caractere latine, afirmând latinitatea poporului român. Presupus autor al primului dicționar bilingv având ca bază limba română, „Dictionarium valachico-latinum” („Anonymus Caransebesiensis”).

HALICI-VOLÎNIA, cnezat rus constituit pe terit. de azi ale Ucrainei apusene, în timpul lui Roman Mstislavici (1199-1205), prin unificarea cnezatelor Halici și Volînia. A cunoscut o puternică înflorire sub Daniil Romanovici. Supus de tătari (1259) și de poloni (1387), sub a căror dominație a rămas până în 1772, când a fost înglobat Rusiei.

Intrare: Halici
Halici nume propriu
nume propriu (I3)
  • Halici
Intrare: halici
halici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: halic
halic (N) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halic
  • halicul
  • halicu‑
plural
  • halice
  • halicele
genitiv-dativ singular
  • halic
  • halicului
plural
  • halice
  • halicelor
vocativ singular
plural
halici (N58) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halici
  • haliciul
  • haliciu‑
plural
  • halice
  • halicele
genitiv-dativ singular
  • halici
  • haliciului
plural
  • halice
  • halicelor
vocativ singular
plural
halici (N24) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halici
  • haliciul
  • haliciu‑
plural
  • haliciuri
  • haliciurile
genitiv-dativ singular
  • halici
  • haliciului
plural
  • haliciuri
  • haliciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)