2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂCI s. n. (Reg.; în loc. adv.) Cât hăciul = nicidecum, deloc. [Var.: hâci s. n.] – Cf. tc. hık.

HĂCI s. n. (Reg.; în loc. adv.) Cât hăciul = nicidecum, deloc. [Var.: hâci s. n.] – Cf. tc. hık.

HÂCI2 s. n. v. hăci.

hăci s [At: ALECSANDRI, T. 409 / V: hâci / Pl: nct / E: cf hici] (Reg; îlav) Cât (sau nici) ~ul Nimic.

HĂCI s. n. sg. (Mold., numai în loc. adv.) Cît hăciul = de loc. Îi cunoșteai mai de mult?Ba, cît hăciu! ALECSANDRI, T. I 123. Înțelegi tu ceva, Măriucă?Ba, cît hăciul. id. T. 284. – Variantă: hîci (ALECSANDRI, T. 457) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HACIUL, Alecu băiaș (Isp IV1, V1); – Gav. (Sur I); – fam. (Isp IV2), cf. subst. hăciu, hîciu „hățiș” (DLR).

Intrare: Haciul
Haciul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Haciul
Intrare: hăci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăci
  • hăciul
  • hăciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hăci
  • hăciului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâci
  • hâciul
  • hâciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hâci
  • hâciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăci hâci

etimologie: