HOBBY, hobby-uri, s. n. Îndeletnicire plăcută, în afara preocupărilor profesionale, exercitată în timpul liber. [Scris și: hoby] – Din engl. fr. hobby.

hobby sn [At: DN³ / S și: hoby / P: hobi / Pl: ~uri / E: eg hobby] Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii.

HOBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris și: hoby. – Pr.: hobi] – Din engl., fr. hobby.

HOBBY s.n. (Rar) Pasiune, preocupare în afara profesiunii, căreia i se dedică timpul liber ca diletant. [< engl., fr. hobby].^[1]

HOBBY s. n. preocupare de predilecție a cuiva, fără legătură cu profesiunea sa, pe care o exercită în timpul liber. (< engl., fr. hobby)

hobby s.n.Preocupare în afara profesiunii ◊ „Un club al colecționarilor de curiozități există de mai multă vreme la Casa Centrală de Cultură a Feroviarilor cehoslovaci. Astăzi acest club numără peste o mie de colecționari care se consacră «hobby»-ului lor, în peste 200 de «specialități» repartizate în 13 secții.” R.l. 26 V 74 p. 6. ◊ „Pentru persoanele avute care își fac un «hobby» din studiile universitare la bătrânețe, s-a creat o modă de cursuri așa numite «trendy» (sofisticate): parapsihologie, fenomene «paranormale», curs de construcții de... camere pentru păpuși.” Săpt. 6 I 78 p. 6. ◊ „Nu-i unește un ideal estetic, nici măcar un hobby comun, o pasiune nevinovată cum ar fi pescuitul, filatelia, arta abțibildurilor.” Luc. 19 VII 79 p. 3; v. și Săpt. 15 III 74 p. 14, 3 I 75 p. 7, R.l. 8 II 75 p. 6, Cont. 9 III 79 p. 8 [scris și hoby] (din engl. hobby; cf. fr. hobby; PR 1950; DN3)

HOBBY [pr.: hobi] ~uri n. Ocupație, îndeletnicire plăcută în afara preocupărilor profesionale. /Cuv. engl.^[1]

!hobby (engl.) s. n., pl. hobbyuri

hobby (angl.) s. n., art. hobby-ul; pl. hobby-uri