2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hilar2, ~ă a vz ilar

hilar1, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr hilaire] (Atm) 1 Care se referă la hil1. 2 Care aparține hilului1.

HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

HILÁR1, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

HILÁR1, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

HILÁR2, -Ă adj. V. ilar.

HILÁR, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, al hilului. Cicatrice hilară.

HILÁR, -Ă adj. Referitor la hil; al hilului. [< fr. hilaire].

HILÁR, -Ă adj. al hilului. (< fr. hilaire)

ILÁR, -Ă, ilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: hilár, -ă adj.] – Din fr. hilare, lat. hilaris.

ILÁR, -Ă, ilari, -e, adj. (Rar) Care este în stare de ilaritate; care stîrnește rîsul, ilariant. Figură ilară.

ILÁR, -Ă adj. (Rar) Ilariant. [Cf. fr. hilare].

ILÁR, -Ă adj. ilariant. (< fr. hilare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hilár2/ilár (ilariant) adj. m., pl. hilári/ilári; f. hiláră/iláră, pl. hiláre/iláre

!hilár1 (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilár (anat.) adj. m., pl. hilári; f. sg. hiláră, pl. hiláre

ilár (hazliu) adj. m., pl. ilári; f. sg. iláră, pl. iláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ILÁR adj. v. amuzant, comic, hazliu, nostim, vesel.

arată toate definițiile

Intrare: hilar (anat.)
hilar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hilar
  • hilarul
  • hilaru‑
  • hila
  • hilara
plural
  • hilari
  • hilarii
  • hilare
  • hilarele
genitiv-dativ singular
  • hilar
  • hilarului
  • hilare
  • hilarei
plural
  • hilari
  • hilarilor
  • hilare
  • hilarelor
vocativ singular
plural
Intrare: hilar (de râs)
hilar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hilar
  • hilarul
  • hilaru‑
  • hila
  • hilara
plural
  • hilari
  • hilarii
  • hilare
  • hilarele
genitiv-dativ singular
  • hilar
  • hilarului
  • hilare
  • hilarei
plural
  • hilari
  • hilarilor
  • hilare
  • hilarelor
vocativ singular
plural
ilar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilar
  • ilarul
  • ilaru‑
  • ila
  • ilara
plural
  • ilari
  • ilarii
  • ilare
  • ilarele
genitiv-dativ singular
  • ilar
  • ilarului
  • ilare
  • ilarei
plural
  • ilari
  • ilarilor
  • ilare
  • ilarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hilar (anat.)

  • 1. anatomie Care se referă la hil, care aparține hilului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cicatrice hilară.
      surse: DLRLC

etimologie:

hilar (de râs) ilar

etimologie: