2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hănesc, ~ească a [At: ȘIO, ap. DA ms / Pl: ~ești / E: han2 + -esc] 1 Care aparține hanului1 (1). 2 Specific hanului1 (1). 3 Referitor la han1 (1). 4 Care provine de la han1 (1). 5 De han1 (1). 6 (Îs) Sate ~ești Cele șapte sate din județul Doroboi, date în stăpânirea hanului1 în anul 1595.

hănesc a. ce ține de Han: satele hănești BĂLC.

hănésc, -eáscă adj. (d. han). De han, al hanuluĭ tătăresc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hănésc, hăneáscă, hănéști, adj. (înv.) care ține de han, care se referă la stăpânirea hanului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HĂNEȘTI, com. în jud. Botoșani, pe râul Bașeu; 2.358 loc. (1998). În satul Hănești biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1802), construită de M. Sturdza, precum și un conac (1880).

Hăn/escu, -ești, -țești v. Ioan VIII 1, 6.

Intrare: Hănești
Hănești substantiv neutru
substantiv neutru (N62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Hănești
  • Hăneștiul
  • Hăneștiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Hănești
  • Hăneștiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hănesc
hănesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hănesc
  • hănescul
  • hănescu‑
  • hănească
  • hăneasca
plural
  • hănești
  • hăneștii
  • hănești
  • hăneștile
genitiv-dativ singular
  • hănesc
  • hănescului
  • hănești
  • hăneștii
plural
  • hănești
  • hăneștilor
  • hănești
  • hăneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)