3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.

HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.

hălălăi vi [At: PANN, E. IV, 93/2 / Pzi: ~esc / E: fo cf hălăcăi, hălăi] 1 A vorbi toți deodată, tare. 2 A face mult zgomot.

A HĂLĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. A face gălăgie. /Onomat.

HALALÁIE s. f. v. hălălaie.

HĂLĂLÁIE, hălălăi, s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.

hălălaie sf [At: ISPIRESCU, L. 375 / V: halal~ / Pl: ~lăi / E: hălălăi] 1 Zgomot. 2 Vorbărie. 3 Ceartă zgomotoasă. 4 Petrecere zgomotoasă.

HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.

HĂLĂLÁIE s. f. Zgomot, gălăgie, larmă, hărmălaie, zarvă, tărăboi. Unde îmi începură o ceartă și o hălălaie între dînșii. ISPIRESCU, L. 375. – Variantă: halaláie (CARAGIALE, O. VII 439) s. f.

hălălaie f. larmă mare: începură o ceartă și o hălălaie ISP. [Onomatopee: halala!].

hălăláĭe f. (imit.). Huĭet infernal, tămbălăŭ, hălămujdie, hărmalaĭe. – Și hala-.

hălălăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu hăulesc, aleleĭ). Vest. Fam. Vorbesc tare, strig: un cîrd de țăranĭ hălălăind (Cl. 1910, 545).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hălălăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 să hălălăiáscă

hălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălălăiáscă

!hălăláie (pop.) s. f., art. hălăláia, g.-d. art. hălălắii; pl. hălălắi

hălăláie s. f. (sil. -la-ie), art. hălăláia


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂLĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

hălălaie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

arată toate definițiile

Intrare: hălălăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălălăi
  • hălălăire
  • hălălăit
  • hălălăitu‑
  • hălălăind
  • hălălăindu‑
singular plural
  • hălălăiește
  • hălălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălălăiesc
(să)
  • hălălăiesc
  • hălălăiam
  • hălălăii
  • hălălăisem
a II-a (tu)
  • hălălăiești
(să)
  • hălălăiești
  • hălălăiai
  • hălălăiși
  • hălălăiseși
a III-a (el, ea)
  • hălălăiește
(să)
  • hălălăiască
  • hălălăia
  • hălălăi
  • hălălăise
plural I (noi)
  • hălălăim
(să)
  • hălălăim
  • hălălăiam
  • hălălăirăm
  • hălălăiserăm
  • hălălăisem
a II-a (voi)
  • hălălăiți
(să)
  • hălălăiți
  • hălălăiați
  • hălălăirăți
  • hălălăiserăți
  • hălălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălălăiesc
(să)
  • hălălăiască
  • hălălăiau
  • hălălăi
  • hălălăiseră
Intrare: Hălălăi
Hălălăi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hălălăi
Intrare: hălălaie
hălălaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălălaie
  • hălălaia
plural
  • hălălăi
  • hălălăile
genitiv-dativ singular
  • hălălăi
  • hălălăii
plural
  • hălălăi
  • hălălăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halalaie
  • halalaia
plural
  • hălălăi
  • hălălăile
genitiv-dativ singular
  • hălălăi
  • hălălăii
plural
  • hălălăi
  • hălălăilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hălălaie halalaie

etimologie:

  • hălălăi
    surse: DEX '09 DEX '98

hălălăi

etimologie: