gurban sn vz curban

corban² sn vz curban

curbam sn vz curban

curban sn [At: DOSOFTEI, V. S. 13/2 / V: cor~, ~am, gu~ / Pl: ~e / E: tc kurban] (Îrg; tcm) 1 Jertfă religioasă constând dintr-un animal întreg fript și împărțit participanților. 2 (Pex) Ospăț. 3 (Îc) ~-bairam Sărbătoarea sacrificiului, la 70 de zile după bairamul propriu-zis.

gorban sn vz curban

curban (-ne), s. n. – 1. Ofrandă, jertfă. – 2. Banchet, festin. – 3. Victimă, animal sacrificat. – Var. gurban. Mr. curbane, megl. curban. Tc. kurban (Șeineanu, III, 44; Lokotsch 1208), cf. bg. korban, sb. kurban, it. corban (Battisti, II, 1103). Sec. XVII, înv.

curban, curbane, s.n. (înv.). 1 jertfă, sacrificiu, ofrandă religioasă. 2. (fig.) ospăț, banchet. 3. animalul sacrificat la ospăț.

GURBAN < tc. kurban „jertfă”; un vechi subst. curban e folosit în cronici. 1. – zis și Gruban (Dm; Ștef); Gurban fiul lui Șerbul (17 B II 78); -ul, Gurbănțeasa, -ești ss. Etimologiile date de I. B.-Albescu < ung. görbe „strîmb” (BA ung 21), sau < sl.-ucr. гpyбий „aspru”, nu par acceptabile. Prezența numelui din sec. al XV-lea ar face dovada unei origini cumane, iar nu otomane. 2. Gorban, Gr., rus din Putila (Băl VI); Gorbănești s.