2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROH interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porc. – Onomatopee.

GROH interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porc. – Onomatopee.

groh1 i [At: DA / E: fo] Cuvânt care imită sunetul produs de porci când grohăie1.

groh2 sn [At: PAMFILE, I. C. 428 / V: croh / Pl: ~uri / E: ns cf grohăi1] (Reg) Așternut de paie pe care dorm porcii.

GROH interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetul scos de porc). /Onomat.

crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt, sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GROH interj. guiț!, (Mold. și Bucov.) coviț! (Porcul face: ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

groh interj. – Imită grohăitul porcului. Creație expresivă. Deși nu este atestat acest uz al interj., se pare că imită și zomotul produs de dărîmarea unui morman de pietre, după cum reiese din der.Der. grohăi, vb. (despre porci, a scoate sunete caracteristice; a călca în picioare; a fărîma), cu var. grofăi, grogo(t)i, grohăni; grohot, s. n. (morman de pietre; ruine); grohotă, s. f. (morman de pietre); grohotiș, s. n. (pietriș); grohotar, s. n. (mulțime de pietre); grohăială, s. f. (grohăit); grohăit, s. n. (sunet scos de porci). Coincide cu rădăcina sl., cf. slov. gróhati „a grohăi”, sl. grochotati „a izbucni în rîs”, rus. grochotatĭ „a răsuna” (după Cihac, II, 130 și Conev 72, rom. provine din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., din sl. grochotŭ „zgomot”. – Aceleiași rădăcini expresive pare a-i aparține groștei, s. m. (purcel de lapte), pe care DAR îl derivă neverosimil de ls un lat. *grŏssicĕllus, cf. Pușcariu, Dacor., I, 328 și REW 3882.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

groh s.n. (reg.) așternut de paie pentru porci.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Grof, Groh, Grou, Grovu v. Gravu 4-6.

Intrare: groh
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • groh
Intrare: Groh
nume propriu (I3)
  • Groh

groh

etimologie: