3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

grindă sf [At: CANTEMIR, IST. 89 / Pl: ~nzi / E: vsl грєнда] 1 Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungime mare, folosit la asigurarea rezistenței unei construcții. 2 (Spc) Fiecare dintre bârnele orizontale pe care se sprijină greutatea acoperișului casei țărănești, vizibile din odaie. 3 (Pop; îe) A încresta în ~ A însemna sau a scrie ceva spre a-și aminti mai târziu. 4 (Pop; îe) A tăia în ~ A nu face nimic. 5 (Pop; îe) A pune ochii în ~ A fi pe moarte. 6 (Pop) Scândura care se află pe peretele dinspre nord, deasupra patului, pe care sunt așternute lăvicerele, țolurile și scoarțele în casa țărănească. 7 (Reg) Lemnul în care se opresc ciocanele de la piuă. 8 (Înv) Parte din scutul unei steme, tăiată orizontal, prin mijloc. corectată

GRÍNDĂ, grinzi, s. f. 1. Bîrnă groasă de lemn. 2. Element de construcție, format dintr-o grindă (1), dintr-o piesă sau dintr-un ansamblu de piese de lemn, de oțel sau de beton, constituind unul din elementele de rezistență ale construcțiilor (clădiri, poduri etc.). Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul pînă în grinzile tavanului. REBREANU, R. I 199. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorite, painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ◊ Expr. A cresta (sau a încresta, a însemna) în grindă = a nota, a însemna un lucru important pentru a nu-l uita. Azi am să-ncrestez în grindăJos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul. COȘBUC, P. I 102.

GRÍNDĂ ~zi f. Element de construcție (din lemn, beton armat, oțel), având lungimea mai mare în raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o construcție, servește drept piesă de rezistență. * A însemna (sau a încresta) în ~ (ceva) a însemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda

grindă f. 1. lemnul lung și gros ce servă la construcțiune; 2. puntea teascului. [Slav. GRȆDA].

gríndă f., pl. (vsl. grĕda, bg. greda și [după rom.] grinda; ung. gerenda, ngr. grendĭá, scris grentĭá). Bîrnă rătundă (ca trunchĭurile de brad, din care se fac plutele). – P. pl., cp. cu oglindă.

MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).

MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).

meștergrindă sf [At: ANON. CAR. / S și: meșter-grindă / Pl: ~nzi / E: mg mestergerenda pad grindă] Grindă groasă la casele țărănești, fixată în mijlocul planșeului podului, pentru a sprijini grinzile transversale Si: faurmaur, meșter (39).

MEȘTER-GRÍNDĂ, meșter-grinzi, s. f. (Regional) Grindă principală, care susține tavanul și acoperișul la casele țărănești; faur-maur. Înfipt în meșter-grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20.

MERȘTERGRINDĂ s.f. (Ban.) Grindă groasă la casele țărănești. Mershtergrindĕ. AC, 353. Etimologie: magh. mestergerenda (adaptat după grindă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grindă, pl. grinzi grindei, pl. grindeie

meștergríndă (reg.) s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi

meștergríndă s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRÍNDĂ s. (CONSTR.) bârnă, stâlp, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (Transilv.) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilv., Maram. și Bucov.) șoș, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (O ~ din schelăria unei case.)

GRINDĂ s. (CONSTR.) bîrnă, stîlp, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (Transilv.) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilv., Maram. și Bucov.) șoș, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (O ~ din schelăria unei case.)

MEȘTERGRÍNDĂ s. (CONSTR.) faurmaur, (reg.) meșter.

MEȘTERGRINDĂ s. (TEHN.) faurmaur, (reg.) meșter.

arată toate definițiile

Intrare: Grindă
Grindă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Grindă
Intrare: grindă
grindă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindă
  • grinda
plural
  • grinzi
  • grinzile
genitiv-dativ singular
  • grinzi
  • grinzii
plural
  • grinzi
  • grinzilor
vocativ singular
plural
grindă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Flexiune nerecomandată
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindă
  • grinda
plural
  • grinde
  • grindele
genitiv-dativ singular
  • grinde
  • grindei
plural
  • grinde
  • grindelor
vocativ singular
plural
Intrare: meștergrindă
meștergrindă substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meștergrindă
  • meștergrinda
plural
  • meștergrinzi
  • meștergrinzile
genitiv-dativ singular
  • meștergrinzi
  • meștergrinzii
plural
  • meștergrinzi
  • meștergrinzilor
vocativ singular
plural
meșter-grindă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșter-grindă
  • meșter-grinda
plural
  • meșter-grinzi
  • meșter-grinzile
genitiv-dativ singular
  • meșter-grinzi
  • meșter-grinzii
plural
  • meșter-grinzi
  • meșter-grinzilor
vocativ singular
plural

grindă

  • 1. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: grinduță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul pînă în grinzile tavanului. REBREANU, R. I 199.
      surse: DLRLC
    • Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
    • În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorîte, painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cresta (sau a încresta, a însemna) în grindă = a nota, a însemna un lucru important pentru a nu-l uita.
      surse: DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Azi am să-ncrestez în grindă – Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul. COȘBUC, P. I 102.
        surse: DLRLC
  • 2. Bârnă groasă de lemn.
    surse: DLRLC

etimologie:

meștergrindă meșter-grindă

etimologie: