3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșit[1], [At: PSALT. SCH. 234 / Pl: ~iți, ~e / E: greși] 1-2 smf, a (Persoană) care a comis o greșeală. 3 a (D. oameni) Care s-a înșelat. 4 a (D. lovituri) Care nu a nimerit ținta, obiectivul ochit. 5 a (D. lucru) Care nu a fost executat bine. 6 a (D. obiecte) Care a fost pus în alt loc decât trebuia. 7 (D. lucruri) Care a fost luat drept altceva Si: confundat, încurcat. 8 a (D. oameni) Care s-a rătăcit pe drum, pe cale. 9 a Care a devenit vinovat față de cineva. 10 a (D. oameni și d. acțiunile lor) Care a făcut un rău sau un neajuns cuiva 11 a Care a păcătuit. 12 a (Reg; d. fecioare, rar, d. femei) Care a avut raporturi sexuale în afara căsătoriei (rămânând însărcinată). 13 a (D. teorii, ipoteze etc.) Eronat. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. Făcut cum nu trebuie, care nu-i bine; care are greșeli, care nu-i cel bun sau cel adevărat; incorect. Cuvînt greșit. Calcul greșit. Adresă greșită. Părere greșită. ◊ (Adverbial) A croit haina greșit. A calculat greșit.Ai numărat dumneata la București greșit [lăzile], sau ți le-or fi furat pe drum. DUMITRIU, N. 260. 2. Care a făcut o greșeală, vinovat de o greșeală. Moș Căpățînă, cunoscîndu-se greșit, mușca tăcut din mămăligă și din caș, sorbind zăr cu lingura cea roșie și scurtă-n coadă. HOGAȘ, M. N. 197.

greșit a. 1. eronat: socoteală greșită; 2. culpabil.

greșít, -ă adj. Inexact, fals, care e greșit: socoteală greșită. În eroare, care a greșit: eștĭ greșit dacă crezĭ așa. Vechĭ. Care a păcătuit, a făcut răŭ: Și ne ĭartă noŭă greșelile noastre, precum și noĭ ĭertăm greșiților noștri (Tatăl nostru). Adv. Fals, inexact: a calcula greșit.

GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greși[1] [At: COD. VOR. 66/10 / Pzi: esc / E: vsl грєщити] 1 vt A comite o greșeală. 2 vr (Pex ) A se înșela. 3 vt A nu nimeri ținta, obiectivul ochit Si: a da greș. 4 vt A face ceva rău. 5 vt A pune la loc greșit. 6 A lua un lucru drept altul Si: a confunda, a încurca. 7 vi (Îlv) A ~ drumul sau calea A se rătăci. 8 vi A se face vinovat de ceva față de cineva. 9 vi A face cuiva un rău, un neajuns. 10 vi A păcătui. 11 vr (Reg; d. fecioare sau, rar, femei) A avea raporturi sexuale în afara căsătoriei (și a rămâne însărcinată). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A face o greșeală, a comite o eroare; p. ext. a se înșela (din nepricepere sau fără voie). Ascultă-mă și de astă dată și nu vei greși. ISPIRESCU, L. 21. Văd și eu că am greșit, de-am ponegrit-o așa de tare. CREANGĂ, P. 134. Cine-ntreabă nu greșește. ♦ A nu nimeri ținta, a da greș. Potira-l urmărea, Potiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da, să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88. ◊ Tranz. A greșit ținta.Refl. (Popular) A face ce n-ar fi vrut să facă (din nebăgare de seamă, cedînd unei impulsii momentane). Fata cea mică se greși într-o zi și spuse surorilor cum argatul care le da flori se roșește ca o sfeclă cînd vine înaintea lor, și cum este de curățel. ISPIRESCU, L. 234. S-o fiarbă tare cu luare-aminte ca nu cumva să deie-n foc sau să se greșească ca să guste să vadă cum îi borșul. SBIERA, P. 119. 2. Tranz. A face rău, a executa greșit (ceva), a nu izbuti să facă bine (ceva). A greșit socotelile. Croitorul mi-a greșit haina.Ioana le recita fără să greșească nici o vorbă. La TDRG. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca. A greși adresa.A greșit răvașile; în loc să dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz. NEGRUZZI, S. I 24. ♦ (Complementul este «drumul», «calea») A rătăci drumul, a apuca alt drum decît cel bun. Mă opresc, căci mi se pare că iar am greșit calea. ODOBESCU, S. III 60. Iovan Iorgovan... Nainte mergea, De Cerna-și uita, Drumul că greșea Și se rătăcea. TEODORESCU, P. P. 418. 3. Tranz. A se face vinovat cu ceva față de cineva, a face cuiva un rău. Vai de mine... Dar ce v-am greșit eu, oameni buni? ALECSANDRI, T. I 400. Spune-mi ce ți-am greșit eu, De mă muncești așa rău? CONACHI, P. 205. Mă urăști fără vină, Că nimic nu ți-am greșit. HODOȘ, P. P. 97. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Dacă greșesc cu ceva și am făcut rău, pe mine pedepsește-mă. DUMITRIU, N. 121. Aș vrea... să-i întreb ce au cu mine, cu ce le-am greșit? La TDRG. ♦ (În vorbirea celor credincioși; întrebuințat absolut sau determinat prin «înaintea lui dumnezeu») A păcătui. Nu știu ce să mai zic și despre dumnezeu, ca să nu greșesc. Pesemne c-a ajuns și el în mintea copiilor. CREANGĂ, P. 317. Nu știu cum să mai zic, ca să nu greșesc înaintea lui dumnezeu. id. ib. 234.

A GREȘÍ ~ésc 1. intranz. 1) A face o greșeală; a încălca anumite norme, principii. 2) A comite un păcat; a păcătui. 2. tranz. 1) A face să conțină o greșeală (sau mai multe). ~ problema. 2) (adrese, drumuri etc.) A lua drept altul. /<sl. grĕšiti

greșì v. 1. a nu nemeri: a greșit adresa; 2. a păcătui: nu mai greșiți! 3. a se înșela (în vorbă sau în calcul). [Slav. GRĬEȘITI, a rătăci; a păcătui].

greșésc v. tr. (vsl. grĕšiti, d. grĕhŭ, păcat, crimă; sîrb. grešiti, bg. grĕšy, rus. grĕšitĭ). Păcătuĭesc, calc o lege, o regulă: a greși contra religiuniĭ, contra legiĭ civile, contra regulelor arteĭ, contra bunuluĭ simț. Mă înșel în calcul, în mers, în vorbă: a greși un calcul, un drum, o frază, o mișcare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. greșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREȘÍT adj. v. culpabil, vinovat.

GREȘÍT adj., adv. 1. adj. v. rău. 2. adv. v. rău. 3. adj. eronat, fals, incorect, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 4. adj. v. fals. 5. adj. v. inexact. 6. adj. v. incorect. 7. adj., adv. defectuos, incorect, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunțare ~; vorbește ~ românește.)

GREȘIT adj., adv. 1. adj. rău. (Deprinderi ~.) 2. adv. nepotrivit, rău. (N-ar fi ~ să...) 3. adj. eronat, fals, incorect, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 4. adj. eronat, fals, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (Știre, părere ~.) 5. adj. eronat, inexact, (rar fig.) strîmb. (O înțelegere ~ a lucrurilor.) 6. adj. eronat, impropriu, incorect. (Exprimare ~.) 7. adj., adv. defectuos, incorect, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunțare ~; vorbește ~ românește.)

Greșit ≠ corect, drept, exact, just, precis

GREȘÍ vb. 1. v. păcătui. 2. v. înșela. 3. v. rătăci. 4. v. confunda.

arată toate definițiile

Intrare: Greșit
Greșit nume propriu
nume propriu (I3)
  • Greșit
Intrare: greșit
greșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greșit
  • greșitul
  • greșitu‑
  • greși
  • greșita
plural
  • greșiți
  • greșiții
  • greșite
  • greșitele
genitiv-dativ singular
  • greșit
  • greșitului
  • greșite
  • greșitei
plural
  • greșiți
  • greșiților
  • greșite
  • greșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: greși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • greși
  • greșire
  • greșit
  • greșitu‑
  • greșind
  • greșindu‑
singular plural
  • greșește
  • greșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • greșesc
(să)
  • greșesc
  • greșeam
  • greșii
  • greșisem
a II-a (tu)
  • greșești
(să)
  • greșești
  • greșeai
  • greșiși
  • greșiseși
a III-a (el, ea)
  • greșește
(să)
  • greșească
  • greșea
  • greși
  • greșise
plural I (noi)
  • greșim
(să)
  • greșim
  • greșeam
  • greșirăm
  • greșiserăm
  • greșisem
a II-a (voi)
  • greșiți
(să)
  • greșiți
  • greșeați
  • greșirăți
  • greșiserăți
  • greșiseți
a III-a (ei, ele)
  • greșesc
(să)
  • greșească
  • greșeau
  • greși
  • greșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

greși

  • 1. intranzitiv A comite o greșeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ascultă-mă și de astă dată și nu vei greși. ISPIRESCU, L. 21.
      surse: DLRLC
    • Văd și eu că am greșit, de-am ponegrit-o așa de tare. CREANGĂ, P. 134.
      surse: DLRLC
    • Cine întreabă nu greșește.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se înșela.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. intranzitiv tranzitiv A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Potira-l urmărea, Potiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da, să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88.
        surse: DLRLC
      • A greșit ținta.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv popular A face ce n-ar fi vrut să facă (din nebăgare de seamă, cedând unei impulsii momentane).
      exemple
      • Fata cea mică se greși într-o zi și spuse surorilor cum argatul care le da flori se roșește ca o sfeclă cînd vine înaintea lor, și cum este de curățel. ISPIRESCU, L. 234.
        surse: DLRLC
      • S-o fiarbă tare cu luare-aminte ca nu cumva să deie-n foc sau să se greșească ca să guste să vadă cum îi borșul. SBIERA, P. 119.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A executa ceva greșit, rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • A greșit socotelile. Croitorul mi-a greșit haina.
      surse: DLRLC
    • Ioana le recita fără să greșească nici o vorbă. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A lua un lucru drept altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confunda încurca attach_file 2 exemple
      exemple
      • A greși adresa.
        surse: DLRLC
      • A greșit răvașile; în loc să dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz. NEGRUZZI, S. I 24.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mă opresc, căci mi se pare că iar am greșit calea. ODOBESCU, S. III 60.
        surse: DLRLC
      • Iovan Iorgovan... Nainte mergea, De Cerna-și uita, Drumul că greșea Și se rătăcea. TEODORESCU, P. P. 418.
        surse: DLRLC
      • 2.2.1. prin extensiune A se abate de la regulile morale, de conduită.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. intranzitiv A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Vai de mine... Dar ce v-am greșit eu, oameni buni? ALECSANDRI, T. I 400.
      surse: DLRLC
    • Spune-mi ce ți-am greșit eu, De mă muncești așa rău? CONACHI, P. 205.
      surse: DLRLC
    • Mă urăști fără vină, Că nimic nu ți-am greșit. HODOȘ, P. P. 97.
      surse: DLRLC
    • Dacă greșesc cu ceva și am făcut rău, pe mine pedepsește-mă. DUMITRIU, N. 121.
      surse: DLRLC
    • Aș vrea... să-i întreb ce au cu mine, cu ce le-am greșit? La TDRG.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu știu ce să mai zic și despre dumnezeu, ca să nu greșesc. Pesemne c-a ajuns și el în mintea copiilor. CREANGĂ, P. 317.
        surse: DLRLC
      • Nu știu cum să mai zic, ca să nu greșesc înaintea lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 234.
        surse: DLRLC

etimologie:

greșit

  • 1. învechit regional Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: culpabil vinovat attach_file un exemplu
    exemple
    • Moș Căpățînă, cunoscîndu-se greșit, mușca tăcut din mămăligă și din caș, sorbind zăr cu lingura cea roșie și scurtă-n coadă. HOGAȘ, M. N. 197.
      surse: DLRLC
  • 2. Făcut cum nu trebuie, care nu-i bine; care are greșeli, care nu-i cel bun sau cel adevărat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: eronat incorect inexact attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cuvânt greșit. Calcul greșit. Adresă greșită. Părere greșită.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial A croit haina greșit. A calculat greșit.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ai numărat dumneata la București greșit [lăzile], sau ți le-or fi furat pe drum. DUMITRIU, N. 260.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi greși
    surse: DEX '98 DEX '09