3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Gorgone f. pl. Mit. numele celor trei monștri cu chipul femeiesc (Meduza, Stheno și Euryala), a căror privire împietria.

GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

gorgoa sf vz gorgonă[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: gergonă LauraGellner

gorgo sf [At: REV. CRIT. III, 67 / V: ~oană, horhoa / Pl: ~ne / E: lat Gorgona, fr Gorgones] 1 Monstru din mitologia greacă, închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. 2 Ornament arhitectural reprezentând capul unei gorgone (1). corectată

GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru mitologic închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr; ornament arhitectural reprezentînd capul unui astfel de monstru.

GORGÓNĂ s.f. (Mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul format din șerpi împletiți. ♦ Motiv decorativ care reprezintă capul unui astfel de monstru. [Cf. fr., it. gorgone, lat. Gorgona].

gorgónă s. f. 1. (mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul din șerpi împletiți. ◊ Motiv decorativ reprezentând capul unui astfel de monstru. 2. Animal celenterat din mările calde, în colonii arborescente de polipi. (< fr. gorgone, lat. gorgona)

GORGÓNĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară având înfățișarea unei femei cu șerpi în loc de păr. 2) Element decorativ reprezentând capul unei astfel de ființe. /<lat. Gorgona

*gorgónă f. (d. Gorgonele din mitologie). Zool. Un fel de polip. V. celenterat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GORGONE (în mitologia greacă), cele trei fiice (Euryale, Stheno și Meduza) ale zeului marin Forcis. Aveau înfățișări înspăimântătoare, privirea lor prefăcând pe orice privitor în stană de piatră. Meduza, singura muritoare dintre G., a fost ucisă de Perseu.

Intrare: Gorgone
Gorgone
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gorgone
gorgone
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gorgonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gorgo
  • gorgona
plural
  • gorgone
  • gorgonele
genitiv-dativ singular
  • gorgone
  • gorgonei
plural
  • gorgone
  • gorgonelor
vocativ singular
plural
gorgoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gorgonă gorgoană

  • 1. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Animal celenterat din mările calde, în colonii arborescente de polipi.
    surse: MDN '00

etimologie: