GOCIU subst. „administrator de moară” (DLR). 1. – ard., 1726 (Paș); – munt., fam. (Cat); – (Scorțeni); -l frecv. mold. (Sur IV; Bîr III); munt. (17 B I 312). 2. Goča f., ar. (Fărș); Gocești (Vr). 3. Gocileasa (Ur XXII 76) < *Gocilă. 4. Goceanul, O. (Ștef). Pentru formele 2 – 3 cf. și blg. Гoчo sint. < Гoгa (Weig).