GLICHERIE ngr. Γλυϰέριος < γλυϰερός „dulce”. 1. Licherie (Sur III); Licherii, dobr. (RI XI 210). 2. Lichiri moșn. (AO X 130; 16 B VI 339); -e, ard. (Viciu 14); -e dascăl (D Cpol); Lichireșii s., azi orașul Călărași, etim. dată de N. Iorga. 3. Glicuța armaș (17 A V 228). 4. Licer, Popa, 1701 (Mano 470); Licerio (C Lit 1922, p. 410). 5. Sub infl. ucr. Glicenco (17 A 1210 și III 119); – T(16 A IV 267). 6. Luchiria 1530 (P. Gov f° 17).