4 intrări
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GLAUCIUM Mill., GLAUCIUM, MAC CORNUT, fam. Papaveraceae. Gen cu cca 21 specii originare din regiunile mediteraneene, erbacee, anuale, bienale sau perene, gri-verzi, cu rădăcină pivotantă, suc roșu- gălbui. Frunze penat-fidate, albăstrui. Flori galberie sau roșii-aurii, solitare, 4 petale, număr mare de stamine, 2 stigmate îndepărtate, capsulă biloculară.
Glaucium corniculatum Curt. Specie care înflorește vara. Flbri roșii-sîngerii, fiecare petală cu cîte o pată neagră la bază, terminale, aproape solitare pe un peduncul păros. Fruct păros, capsulă silicviformă, divizată în 2 loje. Frunze penat-fidate, oblong- ovate, cele superioare cu baza auriculată, sesile. Plante anuală sau bienale, erbacee, păroase, cca 15-50 cm înălțime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Glaucium flavum Crantz (syn. G. luteum Scop,). Specie care înflorește vara. Flori galbene-citron, oranj (7 cm diametru), solitare sau axilare. Peduncul și fruct glabre. Frunze verzi-albăstrui, adînc-lobate, cele superioare cu baza profund cordată, amplexicaule și cu peri fini. Plantă anuală sau perenă (30- 90 cm înălțime), aproape glabră.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Glaucium squamigerum Kar. et Kir. Specie care înflorește vara. Flori portocalii. Plantă de cca 28 cm înălțime. Frunze foarte mici, sesile, la bază crestat-penațe, în formă da liră.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni