2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

gira sf [At: BUL. FIL. VII-VII, 283 / Pl: ~fe / E: fr girafe, it giraffa] 1 Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana gălbuie cu pete brune, care trăiește în Africa (Giraffa). 2 Animal din genul girafelor (1). 3 Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă).

GIRÁFĂ, girafe, s. f. Mamifer erbivor de stepă, cu picioarele de dinainte și cu gîtul foarte lungi, care trăiește în Africa și se hrănește mai ales cu frunzele copacilor (Giraffa camelopardalis).

GIRÁFĂ s.f. 1. Mamifer patruped erbivor, cu gâtul foarte lung, care trăiește în savanele Africii. 2. Suport de microfon care permite diferite deplasări ale acestuia. [< fr. girafe].

GIRÁFĂ s. f. 1. mamifer erbivor, paricopitat, cu gâtul foarte lung, din savanele Africii. 2. suport de microfon care permite diferite deplasări ale acestuia. 3. macara pentru construcții înalte. (< fr. girafe)

GIRÁFĂ ~e f. 1) Mamifer rumegător de talie mare, cu gâtul foarte lung, cu picioarele de dinainte mai lungi ca cele din urmă și cu blană alburie cu pete brune, care trăiește în Africa. 2) Suport cu braț de suspensie lung, care permite deplasarea unui microfon. /<fr. girafe

girafă f. mamifer rumegător, însemnat prin lungimea gâtului său.

*giráfă f., pl. e (fr. girafe, it. giraffa, d. ar. zerafa saŭ zurafa, d. egiptenescu sorafa, gît lung). Un cuadraped rumegător african cu gîtu foarte lung, cu trupu scurt și cu păru pătat ca al leoparduluĭ. (Ajunge înalt pînă la 3-4 metri și nu poate paște ĭarbă de pe jos de cît depărtîndu-șĭ picĭoarele). Fig. Persoană înaltă, slabă și fără eleganță. V. cămilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GIRAFA (Camelopardalis), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Vizitiul, Ursa Mică, Ursa Mare și Casiopeea.

GIRÁFĂ (< fr.) s. f. 1. Gen de mamifer rumegător, cu gâtul foarte lung, talie mare (înălțime 5,5 m, trunchiul scurt 2,25 m, greutate c. 700 kg) și blana alburie cu pete brune (Giraffa). Pe cap are două cornițe osoase acoperite cu piele, iar picioarele anterioare, foarte subțiri, sunt mai înalte decât cele posterioare. Trăiește în savanele din Africa. 2. P. ext. Suport de microfon care permite deplasarea acestuia.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

girafă, girafe s. f. persoană înaltă și slabă.

Intrare: Girafa
Girafa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: girafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gira
  • girafa
plural
  • girafe
  • girafele
genitiv-dativ singular
  • girafe
  • girafei
plural
  • girafe
  • girafelor
vocativ singular
plural

girafă

  • 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Macara pentru construcții înalte.
    surse: MDN '00

etimologie: