3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gherman1 sm vz ghiorman

Gherman (Ghiorman) m. sărbătoare băbească la 12 Maiu, cade 5 zile înainte de Ispas: Ghermanul se ține, ca câmpiile să fie ferite de grindină.

ghermăn1 sm [At: VICIU, GL. / A și: ghermăn / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cumpănă. 2 Furcă de la fântână.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GHERMAN, Oliviu (n. 1930, Mihai Viteazu, jud. Cluj), fizician și om politic român. Prof. univ. la Cluj-Napoca și Craiova. Președinte al Partidului Democrației Sociale din România (din 1992). Președinte al Senatului României (din 1992). Studii în domeniul fizicii teoretice („Fizica statistică”, „Fizica moleculară, termodinamică și statistică”).

GHERMAN lat. Germanus „frate”. I. 1. – post. (Ștef); – comis (17 A 117); Ghermăn/escul, Sava, din -ești (ib); Cu ă: Derman, Sava (Ard II 123); – I. 1646, mold. (Sd VII 292). 2. Gărmăniasa, T. (Isp III2). 3. Jermonești s. (16 B II 393). II. Cu e > io, fon. rus: 1. Gheorman log. munt. (Sd XI101); – olt., 1622 (RI VI 244); Ghiorman (17 B IV 178, 511). 2. Cu apoc.: Gheorma banul, sec. XVII, mold., scris și Ghiorma mold. (Sd V 85); Ghiorma (P11; Paș; Șchei I); – pah. fiul Ghiocăi căp., 1671 (Cotr. 13);- fiul Fierei căp. (Cotr 54). 3. Ghiurman comis (Sur II), scris și Ghiorman și Ghiurma (17 B I 251, 264); Iorman, olt. (Cand 142), ca Iorga < Gheorga. 4. Cu apoc.; Ghiurma (17 A I 11); Ghiurmescul, Iane (17 B IV 174). 5. Giurm/a, -oiu < Gherman (etim. Cand. 143). 6. Cu ch < gh: Chirman (RI XIII 396). 7. Venerat în Bulgaria ca reminiscență a cultului unei divinități trace (Weig), cf. pt. datini. Candrea (op. cit. p. 143).

Intrare: Gherman
Gherman nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gherman
Intrare: gherman
gherman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghermăn
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghermăn
  • ghermănul
  • ghermănu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ghermăn
  • ghermănului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)